Asigurarea igienei corporale a bolnavului.

TEHNICI DE NURSING SI INVESTIGATII


Asigurarea igienei corporale a bolnavului.
1. Asigurarea igienei corporale a bolnavului (toaleta pacientului)
Obiective
· indepartarea de pe suprafata pielii a stratului cornos, descuamat si impregnat cu secretiile glandelor sebacee si sudoripare, amestecate
cu praf, alimente, resturi de dejectii si alte substante straine, care adera la piele
· deschiderea orificiilor de excretie ale glandelor pielii
· inviorarea circulatiei cutanate si a intregului organism
· producerea unei hiperemii active a pielii, care favorizeaza mobilizarea anticorpilor
· linistirea bolnavului, crearea unei stari placute de confort
Principii
· se apreciaza starea generala a bolnavului, pentru a evita o toaleta prea lunga, prea obositoare
· se verifica temperatura ambianta, pentru a evita racirea bolnavului
· se evita curentii de aer prin inchiderea geamurilor si a usilor
· se izoleaza bolnavul de anturajul sau
· se pregatesc in apropiere materialele necesare toaletei, schimbarii lenjeriei patului si a bolnavului si pentru prevenirea escarelor
· bolnavul va fi dezbracat complet si se va acoperi cu cearsaf si patura
· se descopera progresiv numai partea care se va spala
· se stoarce corect buretele sau manusa de baie, pentru a nu se scurge apa in pat sau pe bolnav
· se sapuneste si se clateste cu o mana ferma, fara brutalitate, pentru a favoriza circulatia sanguina
· apa calda trebuie sa fie din abundenta, schimbata de cate ori este nevoie, fara a se lasa sapunul in apa
· se insista la pliuri, sub sani, la maini si in spatiile interdigitale, la coate si axile
· se mobilizeaza articulatiile in toata amplitudinea lor si se maseaza zonele predispuse escarelor
· ordinea in care se face toaleta pe regiuni: spalat, clatit, uscat
· se muta musamaua si aleza de protectie, in functie de regiunea pe care o spalam
Etapele toaletei
· succesiunea – se incepe cu fata, gatul si urechile; apoi, bratele si mainile, partea anterioara a toracelui, abdomen, fata anterioara a
coapselor; se intoarce bolnavul in decubit lateral si se spala spatele, fesele si fata posterioara a coapselor, din nou in decubit dorsal, se spala gambele si picioarele, organele genitale externe – ingrijirea parului, toaleta cavitatii bucale
· inainte de a incepe baia pe regiuni, asistenta va colecta date cu privire la starea pacientului – puls, tensiune, respiratie – ce mobilizare i se permite in ziua respectiva, daca se poate spala singur, pe care parte a corpului
· toaleta pe regiuni a pacientului imobilizat la pat permite examinarea tegumentelor si observarea unor modificari – de exemplu, roseata, iritatie – si luarea unor masuri terapeutice;
· pentru activarea circulatiei sanguine, dupa spalarea intregului corp, se frictioneaza cu alcool mentolat indeosebi regiunile predispuse la escare;
· pacientii care se pot deplasa vor face baie la dus sau la cada, sub supravegherea personalului de ingrijire
· in timpul baii pe regiuni a pacientului imobilizat la pat, udarea aparatului gipsat, a pansamentului
a) Ingrijirea ochilor
Scop
· prevenirea infectiilor oculare;
· indepartarea secretiilor
Pregatiri
· materiale: apa, prosop, tampoane din tifon, comprese, manusi, manusi de baie
· pacientul – se informeaza
Tehnica
· se indeparteaza secretiile oculare de la comisura externa spre cea interna, cu ajutorul unui tampon steril
· se spala ochii cu mana acoperita cu manusi, se limpezesc si se sterg cu prosopul curat
· la pacientul inconstient, prin lipsa reflexului palpebral, pentru a mentine supletea corneei, se picura :lacrimi artificiale: in fiecare ochi;
iar daca ochiul ramane deschis, se aplica comprese imbibate in ser fiziologic si se indeparteaza in mod regular secretiile oculare;
b) Ingrijirea mucoasei nazale
Scop
· mentinerea permeabilitatii cailor respiratorii superioare
· prevenirea escarelor, infectiilor nazale, in cazul in care pacientul prezinta sonde introduse pe aceasta cale
Pregatiri
· materiale: tampoane sterile, montate pe bastonase, ser fiziologic, H2O2 diluata, tavita renala, manusi de cauciuc
· pacientul – se informeaza, i se explica necesitatea tehnicii, i se intoarce capul usor intr-o parte
Tehnica
· se curata fosele nazale, fiecare cu cate un tampon umezit in ser fiziologic
· daca pacientul prezinta o sonda: se dezlipeste romplastul cu care este fixata; se retrage sonda 5-6 cm; se curata tubul cu un tampon de urmele de romplast; se indeparteaza crustele dupa mucoasa nazala cu tamponul umezit in apa oxigenata diluata
· se reintroduce sonda gastrica, iar sonda pentru oxigenoterapie se poate reintroduce in cealalta fosa nazala
· se fixeaza sonda
Ingrijiri ulterioare
· se controleaza functionalitatea sondelor dupa curatarea mucoasei nazale
· se supravegheaza respiratia pacientului
c) Ingrijirea urechilor
Scop
· mentinerea starii de curatenie a pavilionului urechii si a conductului auditiv extern
· indepartarea depozitelor naturale sau a celor patologice
Pregatiri
· materiale: tampoane sterile, montate pe bastonase, tavita renala, apa, sapun, manusa de baie, prosop
· pacientul – se informeaza, se intoarce cu capul pe partea opusa
Tehnica
· se curata conductul auditiv extern cu tamponul uscat
· se spala pavilionul urechii cu mana acoperita cui manusa de bumbac cu sapun, curatind cu atentie santurile pavilionului si regiunea retroauriculara
· se limpezeste, se usuca cu prosopul pavilionul urechii si conductul auditiv extern
Ingrijiri ulterioare
· se introduce in conductul auditiv extern un tampon de vata absorbant
d) Ingrijirea cavitatii bucale
Scop
· obtinerea unei stari de bine a pacientului
· profilaxia cariilor dentare
· profilaxia infectiilor cavitatii bucale
Pregatiri
· materiale: - pentru pacientul constient: periuta, pasta de dinti, prosop, tavita renala, pahar cu apa;
- pentru pacientul inconstient: comprese, tampoane sterile din tifon, instrumentar steril, glicerina boraxata 20%, tavita
renala, manusi de cauciuc sterile;
· pacientul – constient: este asezat in pozitie sezand sau in DL stang, cu prosopul in jurul gatului;
- inconstient: pozitie in DD, capul intr-o parte, cu prosopul sub barbie
Tehnica
· pacientul constient este servit, pe rand, cu materialele si ajutat sa-si faca toaleta cavitatii bucale
· pacientul inconstient:
- se introduce deschizatorul de gura intre arcadele dentare;
- se sterg limba, bolta palatina, suprafata interna si externa a arcadelor dentare cu tampoane imbibate in glicerina boraxata cu miscari dinauntru in afara
- se sterg dintii cu un alt tampon
- la sfarsit se ung buzele
Ingrijiri ulterioare
· se strang materialele
· se asaza pacientul in pozitie confortabila
e) Ingrijirea unghiilor
Scop
· obtinerea unei aparente ingrijite a pacientului
· indepartarea depozitului subunghial, care contine germeni patogeni
· evitarea leziunilor cutanate prin grataj la pacientii cu prurit si de asemenea la pacientii agitati
Pregatiri
· materiale: apa, sapun, periuta, forfecuta de unghii, pila, prosop
· pacientul – se informeaza, se aseaza comod, relaxat
Tehnica
· se taie unghiile cu atentie, la nivelul degetului, pentru a degaja partile laterale spre a nu se aduna murdaria, apoi, se pilesc; mana sau
piciorul se asaza pe un prosop pe care se aduna fragmentele taiate
f) Ingrijirea parului
Scop
· pentru starea de bine a pacientului
· igienic
· spalare la una-doua saptamani, la pacientul cu spitalizare indelungata
· distrugerea parazitilor
· pregatirea pentru examen E.E.G.
· pregatirea pentru operatie la fata, nas
Contraindicatii
· fracturi ale craniului, traumatisme mari, pacienti cu stare generala alterata, febrili, cu boli ale pielii capului
Pregatiri
· materiale: pieptene, sampon, sapun insecticid, uscator, lighean, apa calda, musama, aleza, prosoape
· conditii de mediu: temperatura 22-24 grade C; inchiderea ferestrelor, evitarea curentilor de aer;
· pacientul – se informeaza,
- pozitia se alege in functie de starea sa : sezand pe un scaun; sezand in pat; DD in pat, cu salteaua indoita sub torace; DD, oblic in pat
Tehnica
· se pregateste patul si se protejeaza cu musama si aleza;
· se umezeste parul, se samponeaza;
· se maseaza usor pielea capului cu pulpa degetului, se spala de doua-trei ori;
· se limpezeste parul din abundenta, se acopera cu prosopul uscat;
· se usuca parul, se piaptana cu blandete
Ingrijiri ulterioare
· se acopera capul pacientului cu o basmaluta
· se reinstaleaza pacientul in pozitie confortabila
· obiectele folosite se dezinfecteaza
g) Toaleta intima
Scop
· igienic
· mentinerea unei stari de confort fizic
Pregatiri
· materiale: paravan, doua bazinete, tampoane sterile din vata, pensa porttampon, cana cu apa calda, sapun lichid, prosop, manusa de
cauciuc, manusa de baie, musama, aleza; se controleaza temperatura apei;
· pacientul – se informeaza, se asigura intimitatea
· se pregateste patul cu musamaua, pacientul fiind in pozitie ginecologica
· se serveste un bazinet pentru a-si goli vezica urinara
· ramane in pozitie ginecologica cu al doilea bazinet curat sub regiunea sacrata
Tehnica
· se imbraca manusa de cauciuc, apoi cea de baie;
· se spala regiunea dinspre simfiza pubiana spre anus, turnand apa si sapun lichid;
· se limpezeste abundent;
· se scoate bazinetul;
· se usuca regiunea genitala anala, pliurile
· se pudreaza cu talc pliurile
Ingrijiri ulterioare
· se indeparteaza materialele, se aranjeaza patul
· pacientul este asezat comod
Toaleta pacientului imobilizat la pat
Obiective
Mentinerea starii de curatenie si prevenirea aparitiei tulburarilor trofice
Indepartarea de pe suprafata pielii a stratului cornos , descuamat si impregnat cu secretiile glandelor sebacee si sudoripare
Indepartarea de pe suprafata pielii a prafului, resturilor de dejectii, care adera la piele
Favorizarea functiilor pielii prin deschiderea orificiilor de excretie
Revigorarea circulatiei intregului organism si in special a celei cutanate
Mobilizarea anticorpilor in celulele reticulo-endoteliale din tesutul celular subcutanat prin hiperemia activa a pielii
Satisfactia pacientului prin confort si efect sedativ
Educatia pacientului pentru toaleta partiala sau completa si promovarea igienei personale
Pregatirea materialelor
pentru efectuarea toaletei pacientului la pat avem nevoie de
sapun neutru
2-3 prosoape curate
lighean si vas pentru colectarea apei murdare
musama
plosca
bazinet
cana pentru apa calda
termometru de baie
burete
aparat de ras
piaptan
creme si lotiuni protectoare
asezam materialele necesare pe o masuta acoperita cu fata de tifon de unica folosinta
Pregatirea pacientului
se efectueaza dimineata
informam pacientul despre intentia noastra
asiguram conditii de liniste si confort
inspectam starea tegumentelor si a mucoaselor
monitorizam functiile vitale ale pacientului
acolo unde diagnosticul si afectiunea permite , pacientul poate fi transportat la baie pentru dus
respectam intimitatea pacientului prin folosirea unui paravan
Baia partiala
zilnic sunt spalate axilele, picioarele, miinile si regiunea ano-genitala
ordinea de spalare este urmatoarea
fata, gitul si urechile
bratele si miinile
partea anterioara a toracelui, abdomen, partea posterioara a toracelui
regiunea sacrata si coapsele
gambele si picioarele
organele genitale externe
regiunea anala
dezbracam complet pacientul si il invelim cu un cearşaf sau o patura
descoperim progresiv pacientul numai acolo unde urmeaza a fi spalat
verificam temperatura mediului ambiant minim 20 de grade
evitam formarea curentiilor de aer rece
verificam temperatura apei 37 grade
indepartam noptiera
pentru spalat folosim buretele sau manusa de baie
sapunim si clatim toate regiunile
nu este permisa spalarea cu apa murdara din lighean
schimbam apa ori de cite ori este nevoie
mutam musamaua si aleza de protectie in functie de regiunea toaletata
evitam in timpul toaletei pe regiuni udarea aparatului gipsat , a pansamentelor, mobilizarea cateterelor vezicale, de drenaj sau cateterelor centrale venoase
daca pacientul acuza dureri in timpul manevrelor se va lucra blind , cu miscari lente
la terminare se vor aplica ungvente recomandate de medic

Pregătirea şi schimbarea patului pacientului

TEHNICI SI INVESTIGATII DE NURSING

 Pregătirea şi schimbarea patului. Schimbări de poziţie în pat
1. Patul pacientului
Calitatile patului
· Sa fie comod
· Sa prezinte dimensiuni potrivite care sa satisfaca atat cerintele de confort ale pacientului, cat si ale personalului de ingrijire:
- lungime 2m, latime 80-90 cm, de la podea pana la saltea, 60 cm
- sa-i permita pacientului sa se poate misca in voie
· usor de manipulat si de curatat
· calitatile somierei (partea principala a patului)
- sa fie confectionata din sarma inoxidabila, puternica si elastica, bine intinsa
b) Tipuri de paturi
pat simplu, cu somiera
pat cu somiera mobila
pat ortopedic – are cadranul somierei confectionat din mai multe bucati (3/4 bucati)
pat universal – ptr tratament ortopedic cu somiera mobila
c) Accesoriile patului
· salteaua – confectionate dintr-o singura, din doua sau trei bucati din burete, material plastic – care se curata si se dezinfecteaza mai usor
· pernele – trebuie sa fie in numar de doua: una umpluta cu par de cal, iarba de mare si una din burete, material plastic sau puf ;
dimensiuni: 55cm / 75 cm
· patura – confectionata din lana moale, trebuie sa se poata spala usor
· lenjeria – este bine sa aiba cat mai putine cusaturi; lenjeria necesara – doua cearsafuri, doua fete de perna, o aleza, musama;
- cearsaful sa fie dintr-o singura bucata cu dimens mari sa poata fi fixat sub saltea;
- musamaua – conf din cauciuc sau material plastic cu rol de a proteja salteaua de diferite dejectii;
dimensiuni:150cm / 110cm
- aleza – acopera musamaua , confectionata din panza va fi cu 15-20 cm mai lata decat musamaua ptr a o acoperi perfect
· fata de perna – confectionata din acelasi material ca si restul lenjeriei; se va incheia cu snur in partea laterala sau fara snur, cu deschizatura suprapusa;
· utilaj auxiliar – sprijinitor de perne, rezemator de picioare, aparatoare laterale, coviltir sau sustinatorul de invelitoare;
2. Pregatirea si schimbarea patului
Pregatirea patului fara pacient
Materiale necesare
· cearsaf simplu, cearsaf plic, doua fete de perna, una-doua paturi, doua perne;
Efectuarea
· se indeparteaza noptiera de langa pat
· se asaza un scaun cu spatar la capatul patului
· pe scaun se asaza, in ordinea intrebuintarii: lenjeria curata, pernele, patura, impaturite corect
· cearsaful se asaza la mijlocul saltelei; se desface si se intinde o parte a cearsafului spre capataiul patului, cealalta spre capatul opus;
· se introduce cersaful adanc sub saltea la ambele capete
Se executa coltul
· persoana asezata cu fata spre capatul patului;
· cu mana de langa pat, prinde partea laterala a cearsafului la o distanta egala de la colt,
cu lungimea partii atarnate si o ridica in sus pe langa saltea
· partea de cearsaf de sub marginea inferioara a saltelei se introduce sub saltea
· se lasa apoi in jos partea de cearsaf ridicata
· se introduce sub saltea partea de cearsaf care atarna sub marginea inferioara a saltelei
· celelalte trei colturi se fac dupa aceeasi procedura
· se introduce apoi sub saltea toata partea laterala a cearsafului – incepand de la colturile saltelei; se intinde bine cearsaful – sa nu prezinte cute
Daca este nevoie, se asaza musamaua si se acopera cu aleza.
· se asaza cel de-al doilea cearsaf peste care se intinde patura; marginea cearsafului dinspre cap se rasfrange peste patura.
· daca se foloseste plicul in loc de cearsaf, atunci patura se introduce in plic, dupa ce se indoaie in lungime
· se asaza pernele introduse in fetele de perna curate
Pregatirea patului cu pacientul in pat
Schimbarea lenjeriei cu pacientul in pat are loc in cazurile in care starea generala a pacientului nu permite ridicarea din pat.
Obiectivele pentru pacient si asistenta:
· Pacientul sa prezinte: o stare de bine; confort fizic si psihic; stare de igiena permanenta;
· Pentru asistenta este o ocazie de: a comunica cu pacientul; de a-i da posibilitatea pacientului sa-si exprime sentimentele, sa-si usureze starea sufleteasca; de a-l observa; de a-l mobiliza, pentru a se preveni complicatiile; de a-i asigura conditii corespunzatoare de igiena, de relaxare si odihna
· Materialul necesar: acelasi ca si pentru pregatirea patului fara pacient, in plus: paravan, sac de rufe, eventual - lenjerie de corp curata si material pentru a spala pacientul daca s-a murdarit;
· Mediul inconjurator: evitarea curentilor de aer, asigurarea intimitatii, asigurarea masurilor privind asepsia
· Pacientul se informeaza asupra procedeului; se linisteste si se asigura ca manopera va fi facuta cu blandete, ca nu va fi miscat inutil, ca manevrele nu-i vor cauza dureri; i se solicita cooperarea
a) Procedura (executia)
· Pacientul poate fi intors in decubit lateral. In acest caz, schimbarea lenjeriei se face in lungimea patului si necesita totdeauna doua asistente:
- cele doua asistente se asaza de o parte si de alta a apatului;
- pacientul ramane acoperit pana la schimbarea cearsafului de sub patura;
- marginile cearsafului se desfac de sub saltea de jur imprejur
· Asezarea pacientului in decubit lateral spre marginea patului;
- asistenta din partea dreapta prinde pacientul cu mana dreapta in axila dreapta, il ridica usor, iar mana stanga o introduce sub umerii lui, sprijinandu-i capul pe antebrat
- apoi, cu mana dreapta trage usor perna spre marginea patului; pacientul fiind de asemenea deplasat usor in aceeasi directie;
- se asaza apoi in dreptul genunchilor pacientului, introduce mana stanga sub genunchii acestuia flectandu-i putin, iar cu mana dreapta ii flecteaza usor gambele pe coapse
- din aceasta pozitie, se intoarce pacientul in decubit lateral drept, sprijinandu-l in regiunea omoplatilor si a genunchilor
- pacientul se mentine acoperit;
- asistenta din partea stanga ruleaza cearsaful impreuna cu musamaua si aleza murdara pana la spatele pacientului;
- sulul de lenjerie murdara se afla in acel moment alaturi de sulul lenjeriei curate
- pe jumatatea libera a patului, se deruleaza cearsaful curat, musamaua si aleza pregatite mai inainte
- se intinde bine cearsaful curat pe jumatatea libera a patului si se asaza o perna imbracata in fata de perna curata, apoi se aduce pacientul in decubit dorsal cu multa blandete, sprijinandu-l in regiunea omoplatilor si sub genunchi
· Pentru a aduce pacientul in decubit lateral stang, asistenta din partea stanga procedea-za la fel ca si in cazul intoarcerii in decubit lateral drept
· Schimbarea cearsafului de sub patura
· Pacientul poate fi asezat in pozitie sezand; procedura se efectueaza, de asemenea, de catre doua persoane: una sprijina pacientul, cealalta ruleaza lenjeria murdara, asaza si deruleaza cearsaful curat.
b) Schimbarea alezei
Se poate executa dupa aceeasi procedura de miscare a pacientului, descrisa mai inainte, sau folosind metoda urmatoare:
b1) ridicarea pacientului cu ajutorul umarului
Este o metoda recomandata – cand este posibil de efectuat, deoarece produce o presiune intraabdominala nesemnificativa fata de oricare alta metoda.
Metoda se efectueaza cu ajutorul a doua asistente:
- asistentele se asaza de o parte si de alta a patului, in dreptul bazinului pacientului
- asaza pacientul in pozitie sezand, dupa metodele cunoscute
- cele doua asistente isi apleaca coloana spre pacient, incearca sa-si largeasca baza de sustinere prin departarea picioarelor, isi flecteaza usor genunchii
- asistenta din partea dreapta isi fixeaza umarul drept in axila dreapta a pacientului
- asistenta din partea stanga fixeaza umarul ei stang in axila stanga a pacientului, astfel incat bratele pacientului sa se odihneasca pe spatele asistentelor;
- apoi asistentele incearca sa-si introduca antebratul cat mai mult sub coapsa pacientului.
- mana libera a asistentelor se sprijina pe suprafata patului mai sus de pacient asigurand un suport in momentul ridicarii
- la comanda uneia se incepe ridicarea pacientului ridicand treptat coloana vertebrala si transferand greutatea pe piciorul aflat in partea cefalica a patului
- in momentul asezarii pacientului asistentele isi flecteaza din nou genunchii ,coloana vertebrala coboara si aseaza pacientul confortabil
b2) cand pacientul nu poate sa coopereze
- asistentele deoparte si de alta a patului , se apleaca spre pacient, mentinand coloana dreapta si cu baza de sustinere larga
- bratele din partea cefalica a patului se aseaza in jurul spatelui pacientului cat mai aproape de linia bazinului
- bratele dinspre picioare se introduc sub sezutul pacientului, mainele asistentelor se unesc
- pacientul este rugat sa-si incruciseze bratele pe piept
- la comanda unei asistente se efectueaza ridicarea pacientului, ridicand treptat coloana vertebrala si transferand greutatea spre piciorul situat spre partea cefalica
ATENTIE
Protejarea coloanei vertebrale si a musculaturii abdominale se realizeaza prin flectarea genunchilor si coborarea coloanei , mentinand spatele drept.
3. Schimbarile de pozitie ale pacientului
- active – le executa pacientul singur
- pasive – sunt efectuate cu ajutorul asistentei
Indicatii
· Schimbarile pasive se efectueaza la pacientii: adinamici, imobilizati, inconstienti, paralizati, cu aparate gipsate etc.
Principii de respectat
· Sunt necesare 1 sau 2 asistente
· Prinderea pacientului se face precis si sigur cu toata mana, asezand palma pe suprafata corpului pacientului astfel incat suprafata de contact sa fie cat mai mare;
· Asezarea asistentei cat mai aproape de pat cu picioarele departate pentru a avea o baza de sustinere cat mai mare;
· Genunchii flectati, coloana vertebrala usor aplecata;
Aceasta pozitie asigura protejarea coloanei vertebrale a asistentei prin diminuarea compresiunii asupra discurilor intervertebrale si asupra corpului vertebrei, permitand asistentei sa utilizeze forta  muschilor membrelor inferioare, impulsionand toata energia ei spre picioare.
Miscari pasive mai frecvente:
1. intoarcerea pacientului din decubit dorsal in decubit lateral si inapoi;
2. asezarea pacientilor in pozitie sezand
3. readucerea la loc a pacientilor care au alunecat in jos de pe perna
a) Intoarcerea din decubit dorsal in decubit lateral
· asistenta se asaza la marginea patului spre care va fi intors pacientul
· indoaie bratul pacientului din partea opusa peste toracele acestuia, apoi asaza membrul inferior din partea opusa peste celalalt;
· asistenta se asaza cu fata in dreptul toracelui pacientului avand piciorul dinspre capataiul patului asezat mai inaintea celuilalt: isi flecteaza usor genunchii;
· se apleaca si prinde cu mana umarul din partea opusa, iar cu cealalta mana prinde soldul pacientului
· asistenta trece greutatea corpului ei dinspre membrul inferior plasat mai in fata inspre membrul aflat mai in spate si intoarce pacientul spre ea. In timpul acestei miscari, asistenta isi flecteaza bine genunchii.
b) Readucerea in decubit dorsal din decubit lateral
· se face de catre doua asistente
· ambele se asaza pe aceeasi parte a patului, la spatele pacientului
· asistenta asezata la capul pacientului prinde pacientul sub axila cea apropiata de suprafata patului si ii sprijina capul pe antebrat
· cealalta asistenta introduce o mana sub bazinul pacientului
· cu mainile ramase libere ele intorc pacientul
c) Ridicarea pacientului din decubit dorsal in pozitie sezand
Vom exemplifica trei metode:
c1) asistenta se asaza la marginea patului cu fata spre pacient
· plaseaza piciorul care se afla langa pat, mai in urma celuilalt
· bratul dinspre pat al asistentei ramane liber pana in momentul ridicarii pacientului
· celalalt brat, asistenta il trece peste umarul pacientului si plaseaza mana intre omoplatii acestuia
· pentru a ridica pacientul, asistenta isi basculeaza greutatea corpului dinspre piciorul plasat in fata spre piciorul plasat mai in spate, flectand genunchii in acelasi timp
· cu bratul liber isi fixeaza ca punct de sprijin marginea patului
c2) asistenta se asaza la marginea patului
· cu mana dinspre extremitatea distala a patului prinde regiunea axilara a pacientului, iar cu cealalta mana il imbratiseaza din spate, sprijinandu-i capul pe antebrat.
c3) in cazul pacientilor aflati in stare grava- se realizeaza de catre doua asistente
· asistentele se asaza de o parte si de alta a patului
· ele incruciseaza antebratele in regiunea dorsala a pacientului, asezand palmele pe omoplatii pacientului
· cu cealalta mana prind pacientul sub axila
d) Ridicarea pe perna
· se executa de catre doua persoane asezate de o parte si de alta a patului, cu fata usor intoarsa spre capul patului
· isi largesc baza de sustinere prin departarea picioarelor si plasarea acestora unul in fata celuilalt
· indoaie bratele pacientului peste abdomen
· introduc mana dinspre capul patului sub omoplati pacientului cu palma in sus
· cealalta mana o introduc sub regiunea fesiera a pacientului, unde mainile celor doua persoane se unesc
· isi flecteaza genunchii
· la comanda uneia dintre asistente se ridica pacientul, folosind forta membrelor inferioare prin trecerea greutatii de pe un picior pe altul
· tehnica de readucere a pacientului pe perna se poate executa si de catre o singura asistenta daca pacientul poate sa se ajute flectandu-si genunchii si impingand cu picioarele sprijinite pe suprafata patului
Schimbarea din pozitia sezand, in decubit dorsal
· se face mai usor schimbarea pacientului din pozitie sezand in decubit dorsal, folosind forta membrelor inferioare
OBSERVATIE
- pentru usurarea miscarii pacientului este importanta balansarea corpului asistentei de pe un picior spre celalalt in directia mobilizarii pacientului
IMPORTANT DE RETINUT
- explicati intotdeauna pacientului clar ce se face cu el si ce colaborare asteptati de la el
- urmariti atent pacientul in tot timpul manoperei, asigurandu-va ca el se afla intr-o pozitie confortabila

Tehnici de nursing si investigatii

TEHNICI DE NURSING SI INVESTIGATII

II. Mobilizarea bolnavului. Dezbrăcarea şi îmbrăcarea bolnavului.
1. Mobilizarea pacientului
Scopul mobilizarii este miscarea pacientului pentru a se preveni complicatiile ce pot aparea din cauza imobilizarii si pentru recastigarea independentei.
Obiectivele urmarite
· Normalizarea tonusului muscular
· Mentinerea mobilitatii articulare
· Asigurarea starii de bine si independenta pacientului
· Stimularea metabolismului
· Favorizarea eliminarii de urina si fecale
· Stimularea circulatiei sanguine pentru: profilaxia trombozelor, pneumoniilor, escarelor, contracturilor
Principii de respectat
Mobilizarea se face in functie de:
· Natura bolii
· Starea generala
· Tipul de reactivitate a pacientului
· Perioada de exercitii pasive si active pentru refacerea conditiei musculare si anvergura de miscare trebuie inceputa incet, marindu-se treptat, in functie de raspunsul fiziologic al pacientului
· Exercitiile se fac inainte de mese
· Pacientul trebuie invatat sa intercaleze exercitiile de miscare cu exercitii de respiratie
· De asemenea, trebuie planificat impreuna cu pacientul exercitii de relaxare
Observatie – momentul in care se incep mobilizarea si scularea din pat, precum si ritmul in care se efectueaza vor fi hotarate de medic
- executarea in bune conditii tine de competenta asistentei
Pregatiri
· Pregatirea materialelor se face tinand cont de tipul de miscare impus (halat, papuci, fotoliu, carje)
· Asistenta il informeaza: procedeu, scop
· Ii controleaza pulsul, tensiunea arteriala, observa starea pacientului, expresia fetei; de asemenea se poate determina gradul de flexie a articulatiei cu goniometrul
Tipuri de miscari si modalitati de mobilizare
Mobilizarea face parte din terapia prescrisa de medic, in functie de afectiunea si starea pacientului; mobilizarea se face progresiv, crescand treptat gama de miscari; se incepe cu:
· Miscarea capului – miscari pasive si active
· Miscarea degetelor, incheieturilor (mainii, gleznei)
· Miscarea si schimbarea pozitiei membrelor superioare si inferioare, miscari de flexie si extensie, pacientul pastrand pozitia de decubit
Important: Miscarea trebuie asociata cu miscari de respiratie. De asemenea se poate asocia cu efectuarea unor masaje
a) Asezarea in pozitie sezand, la marginea patului
a1). Modalitatea de asezare a pacientului in pozitie sezand, la marginea patului
· Asistenta se asaza la marginea patului cu picioarele departate si cu genunchii flectati
· Introduce o mana la spatele pacientului sub omoplat iar cealalta mana, sub regiunea poplitee
· Pacientul poate colabora fie sprijinindu-se de marginea patului, fie imbratisand gatul asistentei sau al asistentului;
· O data cu ridicarea pacientului in pozitie sezand, se face rotarea membrelor inferioare intr-un unghi de 90 grd si se urmareste pozitie corecta a coloanei acestuia
Metoda se poate realiza si in cazul pacientilor care nu se pot sprijini sau prinde cu mainile.
· Pozitia asistentei este aceeasi, doar ca aseaza bratele pacientului peste abdomen
· Membrul inferior dinspre asistenta il trece peste celalalt din partea opusa
· Apoi, asistenta aseaza o mana sub omoplatul pacientului cu dosul palmei, iar cealalta sub genunchii acestuia procedand, in continuare, ca mai sus;
· Prima asezare a pacientului in pozitie sezand, la marginea patului, sa fie numai de cateva minute, sa fie numai de cateva minute, sa se masoare pulsul;
· In zilele urmatoare, durata sederii se poate prelungi
b) Asezarea in fotoliu
Asezarea pacientului in fotoliu:
· Asistenta asaza fotoliul cu marginea laterala lipita de marginea patului
· Pune un pled pe fotoliu
· Imbraca pacientul cu halat si ciorapi
· Aduce pacientul in pozitie sezand la marginea patului, dupa metoda cunoscuta
· Asistenta se asaza in fata pacientului si introduce mainile sub axilele acestuia
· Pacientul se sprijina cu mainile pe bratele sau umerii asistentei
· Asistenta ridica pacientul in picioare si, intorcandu-l cu spatele catre fotoliu, il asaza incet in acesta
· Il acopera cu pledul
· Sub picioare, se poate aseza un scaunel
· Cand sunt 2 asistente, acestea introduc mana de langa pacient sub axila acestuia si-l ridica in picioare
· Apoi, rotindu-l, il aseaza in fotoliu si-l acopera
c) Ridicarea in pozitie ortostatica
Dupa ce pacientul este asezat in pozitie sezand, pe marginea patului, asistenta de langa pacient sta cu spatele la pat, sprijina pacientul de sub ambele axile si-l ridica.
· Asistenta se asaza, in fata pacientului, care sta in pozitie sezand, la marginea;
· Fixeaza, cu genunchii ei, genunchii pacientului iar cu mainile il prinde de sub axile;
· Pacientul se prinde de umerii asistentei sau de gatul acesteia
· Prin impingere in genunchii pacientului, centrul de greutate al asistentei coboara, crescand astfel forta de ridicare a pacientului
2. Dezbrăcarea şi îmbrăcarea bolnavului.
Scop : protejarea corpului si asigurarea intimitatii
Interventiile asistentei:- alegerea lenjeriei in functie de : -sex;
- temperatura mediului ambiant;
- varsta;
- talie si statura(sa sigure lejeritatea miscarii);
- de integritatea fizica si psihica a pacientului.
- pregatirea lenjeriei la indemana pacientului
- explicarea tuturor gesturilor ce urmeaza a fi efectuate;
- incurajarea pacientului sa participe, pe cat posibil, in functie de capacitatea si limitele sale fizice
- felicitarea ptr fiecare progres
- ajutarea pacientului in efectuarea tehnicii sau efectuarea integrala a tehnicii (la nevoie , se efectueaza de catre doua asistente)
Important
1. In cazul afectiunilor la nivelul membrelor superioare, se incepe cu dezbracarea membrului sanatos, imbracarea incepand cu membrul afectat.
2. In cazul afectiunilor la membrele inferioare, nu se recomanda pijamaua.
3. Sustinerea membrului paralizat.
4. Acordarea de timp suficient pacientului ptr a efectua tehnica.
5. Abordarea pacientului cu calm si rabdare.
a) In cazul bolnavilor constienti ce trebuie ajutati
- se aseaza bolnavul in poz. sezand
- se deschid nasturii bluzei de pijama, se scoate un brat apoi celalalt
- se imbraca jacheta curata de pijama
- se desfac nasturii pantalonilor si apoi ridicand bv. se trage in jos si se indeparteaza
- pantalonii de pijama curati se aduna cu mana un picior de pijama prin care se trece membrul inferior al pac si apoi se procedeaza la fel cu celalalt picior
- se ridica bolnavul si se trag pantalonii pana la brau.
b) In cazul bolnavii greu mobilizati
- bluzele de pijama se dezbraca mai greu ;
- bv in DD(decubit dorsal), se ridica camasa pana la torace mobilizandu-l alternativ in DL stg si dr;
- readus in DD , ridicat in poz sezanda/ semisezanda se aduna camasa la spate , si se trage peste cap
Aceasta manopera se poate efectua si in pozitie culcata daca un ajutor mobilizeaza partial bv.
- apoi se desfac bratele din manecile camasii incepand cu cel sanatos
- reimbracarea :
- se aduna cat mai strans si se trece peste capul bv
- se introduc bratele incepand cu cel bolnav si apoi cu cel sanatos
- ridicam bv mai intai la spate, apoi la solduri se intinde bluza a.i. sa nu faca cute sub bv.
c) In cazul bolnavilor cu aparate gipsate sau cu leziuni extinse pe membre
- exista pijamale care se inchid cu sireturi
d) In cazul bolnavilor care nu pot fi mobilizati
- vor fi imbracati cu o bluza lunga de pijama sau o camasa deschisa la spate
- aceasta acopera supraf ant si lat a corpului precum si bratele
- poate fi utilizata si o bluza de pijama obisnuita imbracata invers; sau camasa deschisa lateral, cand una din parti se introduce sub bv.
e) In cazul bolnavilor cu perfuzii intravenoase
e1) daca e fixata in v. subclaviculara – nu exista probleme
e2) daca e fixata la plica cotului trebuie avut mare grija
- se va infasura locul de fixare al acului in vena cu o fasa de tifon
- apoi se dezbraca lenjeria murdara
- se incepe cu bluza de la pijama
- se scoate mai intai maneca de pe mb sup sanatos si apoi de pe mb in care e fixata perfuzia alunecand maneca bluzei de-a lungul tubului de
perfuzie si al rezervorului care a fost scos din stativ si asistenta il tine in mana
- se imbraca lejeria curata incepand cu bratul in care este perfuzia initial se trece rezervorul, apoi tubul de perfuzie si in final bratul bv.
- apoi se imbraca si bratul sanatos
Important : in tot timpul manevrei , rezervorul sa fie mentinut deasupra nivelului bratului bolnavului.

Semiologia medicala

SEMIOLOGIA MEDICALA


   SEMIOLOGIA ( gr. semeion = semn, logos = stiinta ) reprezinta disciplina care se ocupa de studiul semnelor si simptomelor, de modul de obtinere a acestora cat si de interpretarea semnelor si simptomelor in contextul general clinic, corelat cu investigatiile paraclinice.
   ANAMNEZA ( din punct de vedere etimologic acest termen provine din cuvantul grecesc ,,anamnesis,, care inseamna ,,aducere aminte,,) reprezinta totalitatea informatiilr obtinute de examinaor prin discutia cu bolnavul si/ sau cu familia ( apartinatori ), ce cuprinde istoria unei boli, dar si cea a unei vieti sub raport biologic, fiziologic, psihologic, socio –profesional si medical.
 Anamneza este prima sursa de date privind atat boala pentru care bolnavul solicita ajutorul (datele subiective-simptome), cat si individul bolnav, in ceea ce priveste fondul sau biologic, situatia sa sociala si profesionala, starea sa psihica etc.
Anamneza si examenul clinic confera actului medical un caracter uman, realizand o apropiere sufleteasca de mare valoare intre examinator  - pacient, in stabilirea diagnosticului, tratament, recuperare medicala si reinsertie socio-profesionala.
Datele anamnestice pot fi culese de la bolnav si/sau de la familie (apartinatori) prin interogatoriu.

                 SIMPTOM, SEMN, SINDROM

 SIMPTOMUL este o tulburare subiectiva perceputa de bolnav si care de obicei il aduce la consultatia medicala, simptomele sunt precizate in cursul interogarii bolnavului. Exemple de simptome : durerea este un simptom frecvent, este un simptom strict subiectiv; alte simptome au si o componenta obiectiv observabila (se mai numesc simptome- semne ca, de exemplu, dispneea –dificultatea in respiratie, in care pot sa apara modificari observabile ale actului respirator)
Alte exemple de simptome : greata, astenia, inapetenta, vertijul, palpitatii, cefaleea etc.
 SEMNUL este o modificare produsa de boala, care poate fi observata de bolnav, dar e in acelasi timp evident pentru asistent medical sau medic. Exemple : edemele, icterul, cianoza, obezitatea etc.
 SINDROMUL se defineste ca un complex de simptome si semne care alcatuiesc un tablou clinic similar, corespunzand unor etiologii variate. Exemplul clasic este sindromul febril, in care pe langa ascensiunea termica se asociaza frecvent cefalee, astenie, frisoane, sete, oligurie, tahicardie etc. Etiologia sindromului febril este foarte diversa, adica sd. febril nu este o boala ca atare ci un sindrom intalnit in mai multe boli ( infectioase, hematologice, neoplazii=cancere,etc ). Alt exemplu este sindromul icteric etc.
  SANATATEA (OMS ) este "acea stare de complet bine fizic, mental si social si nu consta numai din  absenta bolii sau infirmitatii".
Schopenhauer : "sanatatea nu este totul, dar fara sanatate totul este nimic".
"Fara sanatate nu exista fericire"( dicton vechi ).
"Sanatatea este bunul cel mai de pret pe care omul il aprecieaza cand nu-l mai are"( acad. Prof. Dr. Theodor Burghele ).
 BOALA – "deviere de la starea de sanatate din cauza unor modificari ale mediului intern sau actiunii unor agenti din mediul extern" ( Dictionarul medical roman ).
   Boala - "o dezordine a sanatatii" ( American Packet Medical Dictionary ).
Definitia profesiei de asistent medical ( NURSA ) (Consiliul international al nurselor si infirmierelor) : o persoana care
A parcurs un program complet de informare care a fost aprobat de Consiliul Asistentilor Medicali
A trecut cu succes examenele stabilite de Consiliul Asistentilor Medicali
Indeplineste standardele stabilite de Consiliu Asistentilor Medicali
Este autorizata sa practice aceasta profesie asa cum este definita de Consiliul Asistentilor Medicali, in concordanta cu pregatirea si experienta sa
Este autorizata in indeplinirea acelor proceduri si functii care sunt impuse de ingrijirea sanatatii in orice situatie s-ar afla, dar sa nu faca o procedura pentru care nu este calificata.
  Definitia conceptului de nursing ( conceptul de ingrijire ) ( dupa OMS ) :
"Nursingul este o parte integranta a sistemului de ingrijire a sanatatii cuprinzand : promovarea sanatatii, prevenirea bolii, ingrijirea persoanelor bolnave de toate varstele, in toate unitatile sanitare, asezarile comunitare si in toate formele de asistenta sociala".

"Sa ajuti individual, fie acesta bolnav sau sanatos, sa-si afle calea spre sanatate  sau spre recuperare, sa ajuti individual, fie bolnav sau sanatos, sa-si foloseasca fiecare actiune pentru a promova sanatatea sau recuperarea, cu conditia ca acesta sa aiba taria, vointa sau cunoasterea, necesare pentru a o face, si sa actioneze in asa fel incat acesta sa-si poarte de grija singur cat mai curand posibil." ( Virginia Henderson )

                 ANAMNEZA cuprinde 3 parti :
motivele prezentarii pacientului la consultatia medicala
istoricul bolii
antecedentele pacientului
Acestea sunt precedate de o preanamneza care informeaza despre datele de identitate si sociale ale bolnavului ( nume si prenume, varsta, sexul, starea civila, locul nasterii, domiciliul, profesia – actuala si cele anterioare ).
 Anamneza incepe prin abordarea bolnavului : cadrul medical (asistentul/medicul) se va prezenta intotdeauna bolnavului, va explica acestuia scopul discutiei si-i va cere permisiunea de a purta aceasta discutie. Daca  un bolnav refuza discutia, este inutil sa se insiste mai mult sau mai putin brutal. Este bine sa se revina dupa un timp sau sa se poarte o discutie oarecare, dupa care bolnavul va accepta mai usor discutia care intereseaza de fapt. In nici un caz nu trebuie deranjat un bolnav care doarme, se alimenteaza sau este antrenat in alta activitate.
  Modul de adresare are o importanta deosebita. Bolnavul trebuie sa se simta respectat ca om, dar in acelasi timp, sa perceapa ca discutia este condusa de cadrul medical. Se
recomanda adresarea cu ,,Domnule X,, sau ,,DoamnaY,,. Adresari ca ,,tataie,, sau ,,mosule,, sau ,,matusa,, sau ,,bunica,, sunt impersonale si uneori percepute ca ironice ori nerespectoase. De asemenea nu se recomanda adresarea familiara prin prenume, cu exceptia copiilor. O greseala grava este ca identificarea sa se faca in fata bonavului prin numarul de la pat ( ,,bolnavul de la patul 12,,), care creeaza impresia depersonalizarii totale, a transformarii intr-un obiect de studiu. Relatia asistent-bolnav trebuie sa fie personala si nu administrativ birocratica.
  Actul medical trebuie sa fie personalizat si discret, el trebuie sa garanteze pe cat este necesar secretul profesional. El trebuie dublat de umanism si sa menajeze susceptibilitatile bolnavului.
  Limbajul folosit trebuie sa fie potrivit conditiei afective si gradului de cultura al pacientului.Trebuie sa ne asiguram ca bolnavul intelege ce este intrebat si ca nu raspunde formal. Nu trebuie facute judecati de valoare morala sau sociala asupra spuselor bolnavului, el nu trebuie contrariat chiar daca afirmatiile sale sunt contradictorii sau schimbatoare si trebuie evitate expresiile triviale.
Cele trei componente ale anamnezei se abordeaza in ordinea amintita :
Motivele prezentarii la consultatia medicala pot fi variate : de la un control de rutina sau aparitia unui simptom/simptome care au determinat suferinta sau au speriat bolnavul. Motivele prezentarii nu sunt toate simptomele pe care le poate resimti si descrie bolnavul, ci numai cele care l-au determinat sa vina la consultatie.Exemplu : un varstnic care cumuleaza mai multe afectiuni poate descrie dureri articulare variate, tulburari de memorie, astenie, toate datand de mai multi ani, dar solicita ajutorul pentru o durere abdominala recenta, o constipatie recent instalata etc.
Aflarea motivelor prezentarii si, de fapt, inceputul discutiei cu bolnavul trebuie facut cu intrebari neutre si nesugestive. Intrebarea ,,ce va doare,, nu este adecvata deoarece motivul prezentarii poate fi nedureros .Este de preferat ,,ce va supara ?,, sau ,,ce v-a adus la consultatie ?,,.Ulterior dupa ce s-a detaliat simptomul expus de bolnav privind caracterele sale (momentul aparitiei, localizarea etc), se poate continua cu intrebari de genul :,,altceva v-a mai suparat ?,,
    2.  Istoricul bolii  este parte cea mai importanta a anamnezei, reprezinta desfasurarea in timp a suferintelor bolnavului de la aparitie pana la momentul solicitarii ajutorului medical. Sunt cuprinse toate simptomele bolnavului, dar este obligatoriu sa nu lipseasca evolutia in timp a motivelor prezentarii la consultatie.
   Din punct de vedere practic, ne putem afla in fata a 2 posibilitati :
Bolnavul poate avea o boala acuta – definita ( dupa OMS ) ca ,, un episod, in mod obisnuit unic, de durata destul de scurta, la sfarsitul caruia acest bolnav isi reia activitatea normala,,. Bolnavul este, in aceasta perioada, dependent de ingrijiri medicale sau infirmiere, repetate si frecvente; este o boala de scurta durata, relativ grava.
                                   - boala cronica – reprezinta o boala de lunga durata, care genereaza incapacitate permanenta, partiala sau totala, este o alterare organica sau functionala care obliga pacientul sa-si modifice modul normal de viata si care persista o lunga perioada de timp (OMS).
   In obtinerea istoricului se vor pune intrebari care urmaresc sa determine pe bolnav sa isi povesteasca istoricul suferintei, sa indemne pe bolnav sa continue povestirea, uneori folosind expresii care solicita acestea (exemplu :,,spuneti mai departe,,/,,da, va ascult,,).
   Repetarea unei afirmatii a bolnavului poate servi la amanuntirea descrierii, fara a o sugera (exemplu: Bolnavul :,,am avut o durere in piept,, ; Examinatorul:,,o durere in piept ?,, Bolnavul :,,da, o durere aici in dreptul osului, care se raspandea in tot pieptul !,,
   Un aspect foarte important in anamneza este precizarea termenilor. Bolnavii au diferite nivele culturale si de formatie si acelasi cuvant poate avea semnificatii diferite. De aceea, in caz de dubiu, trebuie  solicitate explicatii privind semnificatia pe care bolnavul o da unui termen, mai ales medical ( ,,explicati ce intelegeti prin raceala ?,, sau ,, aratati-mi unde ati simtit durerea la stomac ?,,).
Analiza simptomelor prezente :
Data  de debut
Modul de debut
- brusc : acut ( in boli acute )
- paroxistic : in plina stare de sanatate
- insidios : progresiv, in boli cronice, cu evolutie indelungata
- circumstantele aparitiei bolii : repaus, efort
- ritmul simptomelor : ziua/noaptea ; primavara/toamna
- atitudinea adoptata de pacien fata de boala, impactul bolii asupra pacientului
- tratamentele urmate
- identificarea simptomelor asociate
- particularitati evolutive in raport cu tratamentele
Antecedentele sunt evenimente din viata bolnavului fara legatura evidenta si imediata cu suferinta actuala.Ele pot oferi informatii pretioase asupra individului bolnav, a modului sau de reactie si, uneori, contin date direct legate de boala actuala.Antecedentele sunt de mai multe feluri :
Antecedentele personale patologice se refera la bolile, operatiile sau accidentele suferite de bolnav ( se consemneaza data operatiei in fisa de observatie a pacientului, etc.). Intre antecedentele personale patologice nu trebuie omise cateva categorii : bolile infecto-contagioase ( rujeola, varicela, rubeola, scarlatina ), vaccinari sau tratamente cu produse biologice ( seruri, transfuzii) ; boli infectioase specifice (sifilis, tuberculoza, SIDA), boli cronice ale varstei inaintate ( H.T.A, diabet zaharat, ciroza hepatica etc), alergii, boli psihice, operatii, accidente, intoxicatii etc.
             Intrebati intotdeauna bolnavul daca este alergic la vreun medicament !
Bolnavul va fi intrebat despre internarile in spital si motivele lor. De asemenea trebuie mentionat consumul de medicamente sau droguri (,,Luati curent vreun medicament si ce anume ?,,)
Antecedentele personale fiziologice cuprind datele de instalare si modalitatile de evolutie ale unor functii normale. La adulti se refera in primul rand la functia genitala la femeie si cuprind :momentul instalarii ciclului menstrual ( data aparitia primei menstruatii = menarha, in mod normal apare in jurul varstei de 12 ani ; cand apare peste varsta de 14 ani esta pubertate intarziata ), caracterele acestuia,  ( regularitatea ciclului menstrual, durata ciclului menstrual – normal 3-5 zile etc ), nr. de nasteri ( nr. de nascuti vii/ decedati ; nasteri normale/cezariana ), avorturi  si luna de sarcina in momentul avortului ), date despre  menopauza ( incetarea ciclului menstrual : fiziologica intre 45-50 ani sau precoce 40 -45 ani ).
 La copii, antecedentele fiziologice cuprind data referitoare la greutatea la nastere, rangul nasterii ( daca este primul nascut sau al 2 lea, etc ), momentul aparitiei diferitelor semne de dezvoltare somatica (de exemplu aparitia dintilor) sau psiho-somatica (cand a tinut capul, cand a stat in sezut, cand a mers, cand a vorbit), vaccinari efectuate sau neefectuate.
Antecedentele heredo-colaterale cuprind existenta in familie ( parinti, bunici, frati, copii ) a unor boli care predispun la manifestari asemanatoare si la descendenti: ulcer, H.T.A, obezitate, astm bronsic,  diabet zaharat, ateroscleroza, litiaza renala etc. ), existenta la rudele de sange a unor boli cu transmitere genetica – afectiuni legate de cromozomii sexuali ( hemofilia ) etc. ; boli congenitale ( diverse malformatii ) ;
boli datorate contagiunii in mediul familiar, unui mod de viata comun sau expunerii la aceleasi noxe : tuberculoza pulmonara, hepatite etc.
boli cu transmitere sexuala : sifilis, gonoree, infectie HIV
expunerea mamei la diverse noxe in timpul sarcinii : iradieri, rubeola, hepatita epidemica ( hepatita virala A ) etc.
   Antecedentele socio-profesionale :
    Profesionale : unele profesii predispun la anumite imbolnaviri prin expunere la unele toxice sau noxe in cadrul activitatii. Astfel tipografii erau expusi la plumb,vopsitorii cu minim de plumb pot fi predispusi la intoxicatii cu plumb ( = saturnism ), muncitorii din constructii sunt expusi la vibratiile ciocanului pneumatic, expunerea la azbest predispune la tumori pulmonare. Nu intereseaza numai profesia actuala, ci si profesiile anterioare, deoarece unele noxe profesionale dau imbolnaviri dupa lungi perioade. De exemplu, expunerea la azbest predispune la tumori pulmonare si pleurale dupa multi ani.Trebuie precizata activitatea prestata si eventualele noxe la care bolnavul a fost expus. Unele profesii aparent fara noxe, dar cu stress profesional mare pot fi la originea unor boli neuropsihice, dar si organice reactive ;
   Sociale: starea sociala a bolnavului, situatia lui familiara pot fi implicate in explicarea unor boli, reactii sau stari ale individului. Astfel, un batran singur, invalid va fi usor expus unor boli carentiale. Conditiile de viata ale bolnavilor pot explica unele afectari sau moduri de reactie la boala. Ele cuprind conditiile de locuit (aglomerare – adica numar camere raportat numarul de membri, conditii de igiena), posibilitatile alimentare etc.
   Geografice: locul de origine, de domiciliu si, in perioada moderna, de facilitare a calatoriilor, pot sa ofere informatii indispensabile diagnosticului. Unele boli sunt caracteristice unor zone geografice ale tarii (ex.nefropatia endemica din bazinul Dunarii, guta in zona subcarpatica, iar altele  pot fi contractate prin expunere in alte zone si sa nu fie intalnite de medicii din tara in care bolnavul este tratat (ex.parazitoze tropicale)
   Modul de viata al bolnavului : obiceiurile alimentare, consumul de toxice sociale (alcool, tutun), efortul fizic extra profesional , sedentarismul, reprezinta factori de boala sau sanatate care trebuie cunoscuti. Nu putem decat sa subliniem marea raspandire a consumului voluntar al toxicelor, ca alcoolul si tutunul, responsabile de o proportie importanta de boli.  

Fiinta umana si nursing

FIINTA UMANA SI NURSING-UL

2. Nevoia de a bea si minca

In esenta alimentatia rationala a bolnavului
nu se deosebeste de a unui om sanatos care se hraneste rational
I. Gontea

Definitie
oricarui organism ii este necesar sa ingereze si sa absoarba alimente de buna calitate si in cantitate suficienta , pentru a-si asigura dezvoltarea, intretinerea tesuturilor si pentru a-si mentine energia indispensabila unei bune functionari
Scop
alimentele contin aproximativ 40 de constituienti de importanta vitala care sunt componenti structurali ai carbohidratilor, lipidelor, proteinelor
alimentatia pacientului are drept scop
sa asigure aportul de vitamine si saruri minerale necesare metabolismului
asigurarea necesarului energetic de baza al organismului pentru dezvoltare si refacere
asigurarea si favorizarea procesului de vindecare prin menajarea organelor bolnave si aport nutritiv necesar organismului
alimentatie in scop terapeutic pentru a influenta simptomatologia clinica , caracterul bolii
prevenirea evolutiei nefavorabile in cazul afectiunilor latente sau transformarea bolilor acute in cronice si recidiva
sa consolideze rezultatele terapeutice obtinute prin alternari de tratament
regimul alimentar este reprezentat de cantitatea de alimente necesare organismului pentru acoperirea cheltuielilor energetice zilnice, avind in componenta unei ratii alimentare normale toate principiile alimentare: glucide 60%, lipide 25%, proteine 15%, la care se adauga apa, sarurile minerale si vitaminele
ratia de proteine va fi mai mare la copii si femeile gravide , iar pentru un om de 70 kg necesitatile energetice se ridica la circa 3000 cal/zi


Independenta in satisfacerea nevoii
pentru a se mentine sanatoasa , fiinta umana are nevoie de o cantitate adecvata de alimente
cantitatea si natura alimentelor nutritive sunt in functie de
sex
virsta
greutate
inaltime
activitate depusa
starea de sanatate
starea de boala
o alimentatie adecvata trebuie sa contina
glucide
proteine
lipide
vitamine
apa si saruri minerale

Hidratii de carbon – glucide
reprezinta sursa principala energetica
este bine ca 50% din necesitatile calorice sa se asigure prin hidrati de carbon daca nu exista o contraindicatie
diabet zaharat
colita de fermentatie
obezitate
la copii aportul de glucide trebuie marit in
boli febrile
casexie
denutritie
afectiuni hepatice
afectiuni renale
necesarul  4-6 g/kgcorp/24 h

Proteinele
reprezinta materialele plastice ale organismului
sunt o sursa importanta de energie
constituie materia prima a fermentatiilor si a hormonilor
necesarul 4-6 g/kgcorp/24 h
aportul insuficient determina
scaderea proteinelor plasmatice
distrugerea perenchimului hepatic
aparitia anemiei
retentie de apa in organism
formare de edeme
cresterea cantitatii de proteine este indicata in
sarcina
alaptare
arsuri
evacuari peurale si abdominale
postoperator
scaderea cantitatii de proteine este indicata in
boli renale
afectiuni febrile

Lipidele
au valoare calorica mare
alimentele pe aceasta baza au calitati energetice mari intr-un volum mic
au rol energetic
intra in compozitia tesutului nervos si a stromei eritrocitare
reprezinta rezervele de energie ale organismului
necesarul 1-2 g/kgcorp/24 h
ratia de grasimi se reduce in cazul
tulburarilor de metabolism
boli febrile
insuficienta glandelor care intervin in digestia si metabolizarea lor
insuficienta pancreatica
insuficienta hepatica
nefroza lipoidica
diabet zaharat
obezitate
ratia de grasimi se mareste in
stari de subnutritie
hipertiroidism

Vitaminele
sunt necesare mentinerii metabolismului normal
nevoia de vitamine creste in timpul activitatii celulare exagerate
necesitatile normale de vitamine pot ajunge
150 mg vitamina C
25 mg vitamina B1
6 mg vitamina B6
8 mg vitamina PP
20 mg vitamina K
acestea se asigura prin consumarea de
fructe
legume
salate
sucuri de fructe

Apa si sarurile minerale
in apa se petrec toate reactiile biochimice din organism
necesarul zilnic de apa la un organism sanatos este de 2500-3000 ml
Odata cu nevoile de apa , se satisfac si nevoile de saruri minerale
Organismul sanatos necesita in 24 h
4 g de sodiu
3-4 g de potasiu
2 g de calciu
0,15 g de magneziu
18 mg de fier
6 g de clor

Factorii care influenteaza satisfacerea nevoii
biologici
virsta si dezvoltarea
nevoile alimentare sunt variabile in functie de perioada de crestere si dezvoltare
activitati fizice
cu cit activitatea musculara este mai mare cu atit creste metabolismul
orarul si repartizarea meselor
un program regulat al meselor este recomandat
intervalul intre mese este in functie de virsta
psihologici
emotiile
influenteaza consumul de hrana, astfel ca unii isi pierd apetitul, la altii creste apetitul
anxietatea
hranirea este strins legata de satisfacerea unei nevoi de securitate, dragoste si de bunastare
sociologici
climatul
iarna necesarul caloric e mai crescut
vara sunt preferabile mesele usoare si o cantitate crescuta de lichide
statutul socio-economic
deprinderile alimentare bune se formeaza din copilarie
pot fi influentate de apartenenta la un grup social, saracie
religia
in functie de apartenenta religioasa – indivizii au ritualuri si felul de preparare
cultura
alimentatia este strins legata de traditiile si superstitiile fiecarei culturi

Manifestari de independenta
cavitate bucala
dentitie buna
proteza dentara adaptata si in stare buna
mucoasa bucala roz si umeda
limba roz
gingii roz si aderente dintilor
masticatie
usoara , eficace
gura inchisa
reflex de deglutitie
prezent
digestie
lenta
nestingherita
deprinderi alimentare
programul meselor 3 mese si 2 gustari
10 ore repaus nocturn
apetit
pofta de mincare – senzatie agreabila, tradusa prin dorinta de hrana
foame
senzatie dezagreabila, tradusa prin nevoia de a minca
satietate
senzatie de plenitudine
hidratare
consum de lichide in functie de nevoi
gust si valoare acordate mincarii
alegerea alimentelor
servirea mesei in grup sau singur
traditii
educatie

Interventiile asistentei pentru mentinerea independentei in satisfacerea nevoii

calculeaza necesarul de calorii /24 h in functie de
activitate
in repaus 25 cal/kgcorp/24h
activitate usoara 35-40 cal/kgcorp/24h
activitate intensa 45-60  cal/kgcorp/24h
virsta
plus 20-30% pentru copii
minus 10-15% pentru virstnici

calculeaza ratia alimentara echilibrata
numar de calorii in functie de virsta si activitate
asigura echilibrul intre elementele energetice si cele neenergetice
ratia alimentara sa cuprinda alimente din toate grupele ghidului alimentar, cunoscind valoarea energetica a principiilor alimentare, cunoscind valoarea energetica a principiilor alimentare
glucide - 4,1 cal prin metabolizarea unui gr
lipide - 9,3 cal prin metabolizarea unui gr
proteine - 4,1 cal prin metabolizarea unui gr

asigura echilibrul intre principiile nutririve fundamentale astfel
50-55% hidrati de carbon
10-15% proteine
30-40% lipide

asigura echlibrul intre aciditate si alcalinitate

calculeaza numarul de calorii/kg corp/24 h in stari fiziologice
+30% la
Spotivi
Sarcina
Alaptare

cerceteaza gusturile si deprinderile alimentare
alege alimentele tinind seama de preferintele , deprinderile si nevoile bolnavului
inlocuieste la nevoie un aliment cu altul conform echivalentelor cantitative si calitative

Dependenta in satisfacerea nevoii
Survin urmatoarele probleme:
alimentatie inadecvata prin deficit
alimentatie inadecvata prin surplus
dificultate de a se alimenta si hidrata
dificultate in a urma dieta
greturi si varsaturi
refuz de a se alimenta si hidrata

Surse de dificultate
de ordin fizic
alterarea mucoaselor cailor digestive si a peristaltismului intestinal
alterarea parenchimului hepatic si a cailor biliare
obstructii
tumori
strangulari
tubaj nazo-gastric
supraincarcare
intoxicatii alcoolice
abuz de medicamente
dezechilibre
durere
dezechilibre
metabolice
electrolitice
endocrine
neurologice
de ordin psihologic
tulburari de gindire
anxietate
stres
situatii de criza
de ordin sociologic
foame
insalubritate
malnutritie
lipsa cunoasterii
lipsa de cunostiinte
insuficienta cunoastere de sine

1. Alimentatie inadecvata prin deficit

deficitul este un aport insuficient de elemente nutritive – afecteaza starea nutritionala
factorii implicati
proaste obiceiuri in legatura cu alimentatia
boli organice
boli psihice
intoxicatii alcoolice
intoxicatii medicamentoase

Manifestari de dependenta
anorexie
lipsa poftei de mincare
disfagie
greutate la inghitire
conditia cavitatii bucale
absenta dintilor
carii dentare
gingivite
ulceratii ale buzelor, ale mucoasei bucale
limba incarcata
depunere saburala
glosite
dificultate in masticatie
starea tegumentelor
tegumente uscate
pierderea elasticitatii
acnee
dermatita
digestie
dificultate in digestia si absorbtia alimentelor
greata
varsaturi
regurgitatii
aerofagie
pirozis
deprinderi alimentare
greseli in pregatirea alimentelor
greseli in alegerea alimentelor
orar nesatisfacator al meselor
pierderea obisnuintei prin schimbarea conditiilor de mediu
hidratare
consum redus de lichide si saruri minerale
pierdere in greutate
semne de dezechilibru
slabiciune
tegumente si mucoase uscate
urini concentrate
gust si valoare acordate mincarii
dezordonat
maninca in picioare sau in pat
obiceiuri gresite
consum de un singur fel
consum de hrana rece

Interventiile asistentei


OBIECTIVE INTERVENTII  
Pacientul sa aiba o stare de bine fara greturi si varsaturi aseaza pacientul in pozitia semisezind , sezind sau in decubit dorsal cu capul intr-o parte
protejeaza lenjeria cu musama si aleza in functie de pozitia pacientului
ajuta pacientul in timpul varsaturilor, sprijinindu-l
il invata sa respire profund
aplica tratamentul medicamentos – antiemetice, vitamine, saruri minerale  
incurajeaza pacientul
reduce sau opreste aportul de lichide si alimente  
Pacientul sa fie echilibrat hidroelectrolitic alimenteaza pacientul parenteral, instituind perfuzii cu glucoza 5%, 10%,20%, 33%; hidrolizante si amestecuri de aminoacizi, vitamine si electroliti la indicatia medicului
calculeaza numarul de calorii in functie de diferite stari patologice: adauga 13 % pentru fiecare grad de temperatura peste 370C, 20-30% pentru agitatie, convulsii, distructii celulare
dupa incetarea varsaturilor rehidrateaza pacientul treptat, cu cantitati mici de lichide reci oferite cu lingurita
exploreaza gusturile si obice-iurile alimentare ale pacientului
constientizeaza pacientul asupra importantei regimului alimentar in mentinerea sanatatii
face bilantul lichidelor ingerate si eliminate  
Pacientul sa fie echilibrat nutritional exploreaza preferintele pacientului asupra alimentelor permise si interzise
serveste pacientul cu alimente la o temperatura moderata, la ore regulate si prezentate atragator
invata pacientul categoriile de alimente din ghidul alimentar si echivalentele cantitative si calitative ale principiilor alimentare, in vederea inlocuirii unui aliment cu altul
100 g de glucide sunt cuprinse in – 100 g zahar, 120 g orez, 135 g taitei, 200 g piine, 450 g fructe uscate, 200 g legume uscate, 500g cartofi, 650 g fructe proaspete
100 g proteine sunt cuprinse in – 3000 ml lapte, 450 g carne alba , 650 g peste, 400g brinza
100 g lipide sunt cuprinse in aceeasi cantitate de ulei vegetal, unt, untura de porc
Lasa pacientul sa aleaga ali-mentele dupa gusturile sale , respectind contraindicatia regimului  
Pacientul sa fie echilibrat psihic asigura un climat cald, confortabil
incurajeaza pacientul
ii explica scopul interventilor



2. Alimentatia inadecvata prin surplus

surplusul este un aport alimentar exagerat cantitativ si calitativ
un individ poate ingera o cantitate mare de alimente din mai multe motive:
stres
anxietate
singuratate
tulburari psihice
dezechilibru endocrin

Manifestari de dependenta

IMC=G( kg )/ I 2 (inaltimea la patrat, exprimata in cm)
Ex:62 kg/ 165x165=
indice ponderal peste 15-20%
greutatea corporala cu 15-20% mai mare decit greutatea ideala
greutatea ideala se calculeaza cu formula
G(kg) = 50 + 0,75(Tcm-150)+V-20/4x0,9
Gkg greutate corporala exprimata in kg
Tcm talia exprimata in cm
V virsta exprimata in ani
0,9 factor de corectie care se aplica numai la femei
ingrasare
bulimie
senzatie exagerata de foame
maninca fara control
polifagie
nevoie exagerata de a minca
absenta sentimentului de satietate
greturi si varsaturi
eliminare pe gura , partial sau in totalitate, a continutului gastric

Interventii


OBIECTIVE INTERVENTII  
Pacientul sa aiba greutate corporala in functie de inaltime, sex si virsta asistenta exploreaza gusturile bolnavului la diferite categorii de alimente
invata bolnavul valoarea energetica a alimentelor si necesarul in functie de activitatile fizice si virsta
alcatuieste un regim alimentar hipocaloric
urmareste bolnavul sa consume numai alimente cuprinse in regim
urmareste orarul si distributia meselor
urmareste periodic greutatea corporala  
Pacientul sa desfasoare activitate fizica crescuta constientizeaza bolnavul de importanta activitatilor fizice moderate
stabileste un program de activitati fizice , in functie de gusturi si capacitate, impreuna cu bolnavul  
Pacientul echilibrat psihic asistenta permite exprimarea emotiilor, a sentimentelor bolnavului
il invata metode de relaxare
la nevoie administreaza medicatie sedativa la indicatia medicului

Manifestari de dependenta
Sursa de dificultate posibila


Probleme Manifestari Sursa de dificultate obiective  
Dificultate de a se hidrata si alimenta - dificultate de a inghiti
- dificultate de a digera
- dificultate de a mesteca
- incapacitatea de a folosi ustensile pt. a se alimenta - slabiciune
- oboseala
- lipsa de cunos-tinte in uitlizarea ustensilelor
- diminuarea mobilitatii - sa se alimenteze utilizind ustensile
- sa consume alimente care se maninca cu miinile – fructe, piine – la fiecare masa
- sa se alimenteze singur
- sa se hidrateze  
Dificultate sau refuz de a urma dieta - bautul lichidelor interzise
- mincatul alimentelor interzise
- omisiuni ale meselor
- mese neechilibrate - obisnuinte ali-mentare/culturale diferite
- lipsa de cunoas-tere a alimentelor permise/ intezise si inlocuitorii regimului
- neacceptarea bolii - sa-si urmeze regimul in fiecare zi
- sa utilizeze substituientii alimentari care respecta regimul  
Greturi, varsaturi - efort pt. a voma
- hematemeza
- regurgitatie
- varsaturi alimen-tare biliare sau cu mucozitati - anxietate
- obisnuinte ali-mentare deficitare - sa-si diminueze greturile
Sa nu mai aiba greturi
Sa-si diminueze varsaturile
Sa nu mai aibe varsaturi  
Refuzul de a se alimenta si a se hidrata - nu vrea sa bea nici un lichid
- nu vrea sa manince nimic - stare depresiva
- lipsa cunoasterii nevoilor de ali-mentatie si hidra-tarea organismului
- singuratate -sa-si exprime acceptul de a bea si minca
Sa manince la fiecare masa necesarul caloric
ALIMENTATIE SI HIDRATARE NORMALA

alimentatia si hidratarea normala sunt influentate de conditiile determinante si sunt esentiale pentru sanatatea individului
alimentele de baza
piinea
orezul
pastele fainoase
cartofii
carnea si derivatele de carne
laptele si derivatele de lapte
legume verzi
Atitudini si abilitati pentru o masa sanatoasa
instituim masuri de ordin general pentru o alimentatie si hidratare normala
alimentatia si hidratarea sanatoasa este constituita din alimente proaspete , variate care contin substantele vitale privind elementele nutritive de baza
felurile de mincare vor fi combinate pentru a evita monotonia
consumul de carne de porc trebuie alternat cu consum de peste, pasare, vita
alimentatie bogata in vitamine, saruri minerale, celuloza
recomandari
zilnic este recomandabil a se consuma fructe, sucuri si legume crude
se va renunta la consumul excesiv de sare sau bauturi si alimente fabricate industrial
sucurile de fructe si fructele fierte se vor evita de catre persoanele cu stomac sensibil
se evita fierberea indelungata a legumelor si carnii
pe cit posibil trebuie redus consumul alimentelor cu continut mare de cadmiu: organe de porc, ciuperci de padure, pateu de ficat
este recomandabil consumul zilnic al produselor lactate sau a unui sfert de litru de lapte

instituim masuri de autoprotectie
pentru a micsora senzatia de foame inainte de felul de mincare principal se consuma cu 15-20 min o salata sau un aperitiv
gradul de satietate este marit
se evita consumul alimentelor in exces sau servitul meselor intr-o atmosfera de stress
nu trebuie sarit peste mese
se respecta programul si orarul acestora
alimentele vor fi mestecate bine
consumul lichidelor in timpul mesei trebuie sa fie mai mic

recomandari generale
este recomandat a se minca de 3-5 ori / zi cu evitarea portiilor mari
nu trebuie consumat alimentul doar ca sa treaca timpul sau mincat cu lacomie
nu se recomanda mese copioase sau greu de digerat
atunci cind apetitul este scazut nu trebuie insistat a se minca ci trebuie cautata cauza
terapia naturala alimentara este de mare ajutor in orice moment
pe cit posibil se interzic
fumatul
alcoolul
cafeaua
faina alba
sarea
afumaturile
alimentele conservate, picante, acre
preparatele culinare trebuie servite la o temperatura care sa nu depaseasca pe cea a corpului uman

ALIMENTATIA SI HIDRATAREA DEFICITARA

principalele cauze pentru o alimentatie si hidratare deficitara sunt de natura fizica, psihologica, socio-culturala

cauze de ordin fizic
afectiuni care vizeaza aparatul digestiv incepind cu alterarea mucoaselor cailor digestive, obstructii, strangulari, tumori, intoxicatii
tulburari ale peristaltismului intestinal si al eliminarii
boli cardio-vasculare si respiratorii
afectiuni reumatismale, locomotorii si neurologice
aparitia dezechilibrelor hidroelectrolitice
boli cronice
consum de medicamente cu efect secundar negativ pentru apetit
durerea, imobilitatea
limite functionale ale fiecarui individ

cauze de ordin psihologic
stari conflictuale, emotii
afectiuni psihice
anxietate, stres
situatii de criza
apatia, depresia
starea confuzionala
anorexia – lipsa poftei de mincare
polifagia – nevoia excesiva de a minca
disfagia – greutate la inghitire
dementa

cauze de ordin socio-cultural
lipsa de educatie si cunostiinte
alimentatie inadecvata prin deficit sau surplus
veniturile, conditii de locuit
obiceiuri alimentare, traditii, religia, tabieturi
interactiuni sociale
handicap intelectual

Manifestari, semne, simptome
anorexia – diminuarea sau lipsa poftei de mincare
disfagie – dificultate in a inghiti
greturi, varsaturi – varsaturile reprezinta un factor de risc pentru aspiratii bronsice
deshidratarea
dezechilibru electrolitic
obezitatea
malnutritia
casexia
bulimia
polifagia

NESATISFACEREA NEVOII DE A MINCA SI A BEA AFECTEAZA RELATIA CU CELELALTE NEVOI

A COMUNICA
Comunicare dezagreabila prin alimentatie inadecvata si modificarea perceptiilor senzoriale afectate de modificarile hidro-electrolitice
A SE MISCA SI A AVEA O BUNA POSTURA
Postura si circulatie inadecvata cu tulburari la nivelul aparatului locomotor si incapacitate de a desfasura diverse activitati prin deficit de aport alimentar sau surplus in alimentatie
A-SI MENTINE TEMPERATURA IN LIMITE NORMALE
Hipertermie prin aport deficitar de lichide
A RESPIRA
Schimburi gazoase deficitare prin alimentatie inadecvata si dezechilibru hidroelectrolitic
A ELIMINA
Eliminare intestinala deficitara prin alimentatie saraca in fibre si celuloza
Varsaturi si diaree cauzate de dezechilibre hidroelectrolitice
A DORMI, A SE ODIHNI
Disconfort de odihna si somn cauzate de obiceiuri alimentare si dezechilibru hidroelectrolitic
A SE IMBRACA, A SE DEZBRACA
Surplusul alimentar determina aparitia dificultatii de a se imbraca si dezbraca
Casexia -disconfort si imbracaminte neadecvata
A FI CURAT, A AVEA TEGUMENTE INTEGRE
Uscarea mucoaselor si tegumentelor prin aport insuficient de lichide cu aparitia tulburarilor trofice cutanate , prin pierderea elasticitatii tegumentelor , tegumente uscate
Dermatite cauzate de deficitul sau surplusul alimentar
A EVITA PERICOLELE
Lezarea integritatii fizice prin consum de alcool, droguri si vulnerabilitate fata de pericole prin sensibilitate crescuta la boli
A TRAI CONFORM PROPRIILOR CONVINGERI SPIRITUALE
Alterare si afectare spirtuala prin ritualuri alimentare si traditii impuse de apartenenta religioasa
A SE REALIZA
Afectare la nivel intelectual cu limitarea preocuparilor si activitatilor prin alimentatie inadecvata
A SE RECREEA
Oboseala, diminuarea miscarii, incomoditate, cauzate de pierderea /excesul de greutate, precum si izolare
A INVATA
Stres, anxietate si limitarea capacitatii de intelege, analiza si raspuns prin dezechilibru hidroelectrolitic si nutritiv


Proces de ingrijire

culegere de date - apreciere
date / informatii referitoare la pacientul ingrijit
identificarea problemelor – analiza
probleme posibile
deficit al volumului de lichide
exces al volumului de lichide
discofort abdominal
nutritie modificata prin sub- sau supraalimentatie
modificarea integritatii mucoasei bucale
modificari ale digestiei
dificultate la inghitire
alimentatie inadecvata
senzatie de arsura gastrica
refuz de a se alimenta sau hidrata
dificultati sau refuz de a respecta dieta
diagnostice de ingrijire probabile – PES
dificultati la inghitire referitor la
lipsa sau diminuarea reflexului de deglutitie,
obstructiei mecanice,
durere,
constienta limitata,
tumoare
Mod de manifestare
- tuse
- sufocare
- prezenta de resturi alimentare in cavitatea bucala
- cantitati mici primite
- plingeri
nutritie modificata prin subalimentatie referitor la
incapacitatea de a ingera sau digera alimentele
incapacitatea de a absorbi substantele nutritive din alimente, din cauza unor afectiuni fizice sau psihice
Mod de manifestare
- pierdere in greutate cu mai mult de 20 % sub cea normala
- inapetenta
- dureri abdominale
- mucoase palide
- tonus muscular scazut
- slabiciune
- oboseala
deficit de volum lichidian referitor la
ingestia neadecvata
pierderi anormale de lichide
scaune diareice
varsaturi
transpiratii abundente
Mod de manifestare
- tahicardie
- hipertensiune arteriala
- tegumente si mucoase uscate
- turgor scazut
- pliu cutanat persistent
- sete
- adinamie
planificarea ingrijirilor
obiective potentiale pentru pacient
sa recupereze deficitul ponderal, sa accepte, sa respecte dieta impusa
sa primeasca alimente corespunzator calitativ si cantitativ
sa-si amelioreze durerea, disconfortul abdominal
sa fie echilibrat hidric/nutritional
sa se poata alimenta pe cale naturala
sa primeasca informatii in legatura cu regimul alimentar, cu modul de preparare al alimentelor
va cunoaste grupele de alimente
va cunoaste continutul in factori nutritivi din grupele alimentare

aplicarea ingrijirilor
asigurarea necesarului cantitativ si calitativ in functie de virsta, stare generala
diferentierea tulburarilor de apetit – anorexie ( refuza sa se alimenteze de teama ca se ingrasa), inapetenta (lipsa poftei de mancare), greata, varsaturi, disfagie
calcularea bilantului hidric
stabilirea necesitatilor de hidratare
intocmirea foii de alimentatie
cunoasterea regimurilor dietetice si a modului de preparare a alimentelor
asigurarea conditiilor de mediu pentru servirea mesei
moduri de alimentare – activa, pasiva, artificiala
alimentarea prin sonda gastrica, clisma alimentara, fistula
moduri de hidratare, perfuzii

evaluarea ingrijirilor
se va referi la
prezenta sau absenta refelxului de deglutitie
determinarea nivelului de nutritie, modificarile de apetit, regimul alimentar impus
cantitatea de lichide ingerate
disfagie
durere
varsaturi
tranzit intestinal
aspect fizic
greutate corporala
nivel de cunostiinte


Hidratarea si mineralizarea organismului

organismul uman nu poate trai in medie decit
3 minute fara oxigen
3 zile fara apa
3 saptamini fara hrana
toata mecanismele vitale nu au decit un singur tel – acela de a mentine unitatea mediului interior si de a ne da prin aceasta independenta si personalitate biologica

APA
- este lichidul solvent al tuturor substantelor chimice, organice si anorganice, necesare bunei functionari a organismului
- dilueaza toti produsii rezultati din metabolismul intermediar destinati eliminarii
- se gaseste in organism in doua stari
libera – circulanta
fixa – structurala, intra in constitutia moleculeor
APA LIBERA reprezinta 70% din greutatea corpului si se repartizeaza astfel
50% in interiorul celulelor – lichid intracelular
15% in spatiile lacunare – lichid interstitial
5% circula in vene – lichid plasmatic
Prin compozitia si functia apropiata lichidele interstitial si plasmatic sunt numite lichide extracelulare
apa mentine in solutie o serie de saruri minerale
mediul intern al organismului este o solutie apoasa de saruri minerale, formind partea fundamentala a plasmei sanguine , a limfei si a lichidului interstitial
sarurile minerale mentin presiunea osmotica a lichidelor din organism
nevoia de apa a adultului este de 2000-2500 ml/24h
la copil mevoia de apa este mai mare in raport cu greutatea corporala el necesitind
180 ml apa/kg corp in primele 6 luni
150 ml apa/kg corp intre 6 -9 luni
120 ml apa/kg corp intre 9 -12 luni
100 ml apa/kg corp
necesarul de apa se acopera prin aportul alimentar fie sub forma de lichide , fie sub forma de apa continuta in alimentele solide
eliminarea apei din organism se face pe mai multe cai astfel
1000-1500 ml se elimina prin urina
500 -1000 ml se elimina prin transpiratie
350-500 ml se elimina sub forma de vapori prin plamini
100-200 ml se elimina prin intestin – in scaun
in mod normal etse un echilibru intre lichidele introduse in organism si pierderile fiziologice
in situatii patologice se produce dezechilibrul ce duce la deshidratare sau hiperhidratare
in functie de cauza si mecanismul prin care se instaleaza pot interesa sectorul intracelular, extracelular sau ambele
pe baza modificarilor din lichidul extracelular se deosebesc mai multe sindroame de deshidratare
deshidratare izotona cind aportul insuficient sau pierderile intereseaza in aceeasi proportie apa si electrolitii, in caz de: varsaturi, diaree, aspiratie gastrica sau intestinala, paracentezele repetate, hemoragii masive.Se pot pierde 2-3 l sau chiar 5-10 l/24h
deshidratare hipertona - cind se elimina apa in proportie mai mare
prin polipnee intre 1-1,5 l/24h
transpiratie exagerata 2-3-5 l/24h
deshidratare hipotona - cind se elimina sarurile in proportie mai mare
in poliuriile patologice sau cele provocate prin diuretice
Homeostazia
- se intelege totalitatea constantelor biochimice sau biofizice ale mediului intern
- limitele homeostaziei sunt reprezentate de cifrele maxime si minime intre care clinica si laboratorul incadreaza normalul pentru fiecare din aceste componente
- sistemul de coordonare si control al homeostaziei este neuro-endocrino-vegetativ

Stabilirea necesitatilor hidrice si minerale

Se face prin
stabilirea felului de deshidtratare
simptomatologia deshidratarii
investigatii de laborator
Diferenta dintre cifra normala a unui ion din plasma si cifra constatata la bolnav reflecta deficitul lui la un litru de apa extracelulara
Aceasta se inmulteste cu cantitatea totala de apa extracelulara care la un individ de 70 kg este de 14 l.Cifra obtinuta reprezinta deficitul global al ionului respectiv
Daca nu se poate stabili cu certitudine felul deshidratarii se administreaza in parti egale glucoza si solutii izotonice de saruri minerale.
Cantitatea lichidelor necesare organismului se stabileste prin insumarea ratiei de intretinere si a ratiei de corectare a dezechilibrelor anterioare
ratia de intretinere = pierderile de lichide /24h
ratia de corectare = se face pe baza analizelor de laborator si intra in competenta medicului
Nevoia de apa a copilului deshidratat se face dupa suprafata corporala, pe baza de tabele speciale, iar a sugarului dupa greutatea corporala 100/180 ml/kg corp.
Valori obtinute din totalizarea pierderilor normale ale copilului
25 -30 ml perspiratie
50 -100 ml transpiratie
10 -20 ml cu scaunul
35 -40 ml urina /kg corp/24h precum si a pierderilor in plus – diaree, varsaturi, febra

Tulburari ale fluidelor

1. Volumul deficitar de fluid – hipovolemie sau deshidratare – se datoreste pierderilor excesive  (varsaturi, aspirarie, diaforeza, arsuri, diuretice) sau miscarii fluidului , acumulare anormala de fluid in diferite zone ale organismului (ascita, edem periferic, hematom)

Manifestari
piele uscata cu turgor redus(elasticitate)
membrane, mucoase uscate
buze uscate, limba arsa
ochi adinciti, moi
letargie, sete
scaderea eliminarii urinare
tahicardie
hipotensiune arteriala
scaderea presiunii venoase centrale
cresterea hemoglobinei si hematocritului (Marime a volumului ocupat de globulele rosii ) prin hemoconcentratie
cresterea ureei sanguine
urina concentrata cu densitate mare

Interventiile asistentei
masoara si noteaza zilnic ingestia si eliminarea
cintareste zilnic pacientul
monitorizeaza
semnele vitale
nivelul de constienta
parametrii clinici
rezultatele de laborator
slabiciune
neliniste
agitatie
mentine integritatea membranelor mucoase prin igiena riguroasa
ingrijeste tegumentele cu atentie pentru evitarea atingerii integritatii lor
inspecteaza zilnic zonele de presiune pe pozitie si le maseaza la fiecare 2 ore
asigura aportul lichidian 2500 ml/zi din care 1500 ml per os

2. Excesul volumului de lichid
se acumuleaza in sectorul extracelular, dind nastere la edeme
se datoreste
cresterii Na si a cantitatii de apa prin retentie si/sau ingestie excesiva
scaderii excretiei renale de Na si apa
scaderii mobilizarii de lichide in interiorul spatiului intravascular
Manifestari
crestere acuta in greutate
edem periferic
pleoape edematiate
creste presiunea venoasa centrala
puls puternic
hipertensiune arteriala
dispnee, raluri crepitante
turgescenta jugularelor
scaderea hemoglobinei si hematocritului
scaderea densitatii urinare

Interventiile asistentei
educa pacientii cronici, privind aparitia acestor semne
educa pacientul si familia privind importanta aportului scazut de lichide si de sodiu
masoara zilnic ingestia si eliminarea
cintareste zilnic pacientul
observa edemul periferic
asculta frecvent respiratia
evalueaza semnele si simptomele de edem pumonar
stabileste cantitatea de lichide pentru fiecare tura
educa pacientul privind efectul diureticelor asupra echilibrului hidro-electrolitic
invata pacientul care sunt lichidele si alimentele cu continut crescut in sodiu
schimba conceptia de preparare a alimentelor

Tulburari electrolitice

Hiponatremia - manifestari
deficit de sodiu sub 130 mEq/l
cefalee
confuzie
anxietate
piele umeda
Interventiile asistentei
creaza un mediu de siguranta, pacientul fiind agitat sau confuz
recunoaste modificarile de comportament
acorda suport sihologic
acorda suport moral familiei
monitorizeaza solutiile intravenoase si rata de flux a acestora

Hipernatremia - manifestari
- excesul de sodiu peste 130 mEq/l
- agitatie ce poate progresa spre convulsii
- membrane, mucoase uscate
- sete
- hiperemia fetei
- tahicardie
- hipertensiune arteriala
Interventiile asistentei
- reduce ingestia de sodiu
- administreaza solutii cu continut scazut de sodiu
- administreaza diuretice
- creeaza un mediu de siguranta
Hipopotasemia - manifestari
nivel redus de potasiu sub 3 mEq/l
slabiciune
scaderea peristaltismului pina la ileus
scaderea poftei de mincare
crampe musculare la extremitati
greturi
fatigabilitate

Interventiile asistentei
administreaza i v potasiu cu mare prudenta
monitorizeaza aritmiile cardiace
asigura mediu de siguranta
monitorizeaza zgomotele intestinale
masoara cu atentie ingestia si eliminarea
educa pacientul sa consume alimente bogate in potasiu (banane, spanac, caise,
varza de bruxelles, citrice, piersici )
Hiperpotasemia - manifestari
- exces de potasiu peste 5,5 mEq/l
- greata
- crampe abdominale
- diaree
- parestezii, slabiciune, iritabilitate
- aritmii cardiace severe
- schimbarea personalitatii
Interventiile asistentei
- administreaza perfuzii de glucoza si insulina sau bicarbonat  - scad nivelul de potasiu prin usurarea patrunderii lui in celula
- monitorizeaza aritmilie cardiace
- asigura mediu de securitate

Tipuri de fluide

izotonice – aceeasi concentratie cu plasma
hipertonice – concentratie mai mare
hipotonice – concentratie mai mica

Solutii utilizate pentru rehidratare si remineralizare

solutie izotonica de NaCl
solutie apoasa de 0, 9% denumita si ser fiziologic
solutie hipertona de NaCl,  concentratie 10-20 %
bicarbonat de sodiu 8,4%
lactat de sodiu
glucoza
izotonica de 4,7%
hipertona de 5-10-20-33-40%
solutie de KCl 7,4 %
solutie Ringer
contine electroliti
solutie Darow
solutie Krebs
solutie Buttler
solutie Hartmann
solutie Tham
baza aminata ce se combina cu bioxidul de carbon
se foloseste in combaterea acidozei metabolice
solutie Fischer
solutie alcalina
folosita in combaterea acidozei metabolice
dextran 40/ dextran 70
reomacrodex
plasma umana
singe integral
derivate de singe (masa eritrocitara, masa trombocitara, masa leucocitara,
crioprecipitat.

Bea ceai în funcție de afecțiunea de care suferi!

Multe dintre micile neplăceri cu care te poţi confrunta zilnic pot fi tratate cu ajutorul plantelor. Află ce ceaiuri îţi poţi face acasă, în funcţie de problema avută. 

Ghimbir

Pentru durerile în gât, cauzate de răceală sau gripă, poţi găsi uşurare cu ajutorul ceaiului de ghimbir. Are numeroase proprietăţi de vindecare, şi pe lângă asta îl mai poţi folosi şi în caz de rău de mișcare sau indigestie.

Chimen dulce

Pentru simptomele sindromului de colon iritabil, cum ar fi balonarea, apelează cu încredere la un ceai de chimen, bun atât pentru prevenire, cât şi pentru ameliorare, stimulând ușor sistemul gastro-intestinal.

Muşeţel

Atunci când crampele menstruale devin insuportabile, bea nişte muşeţel! Cercetările arată că această plantă reduce spasmele musculare.

Roiniță

Dacă te afli sub imperiul stresului mental sau emoţional, ceaiurile pot fi sprijinul tău, mai ales atunci când resimţi efectele până în stomac. Planta medicinală (aiurvedică) „gotu kola” elimină tensiunea și îţi redă energia, în timp ce roiniţa reduce stresul și anxietatea.

Valeriană

Mușețelul este remediul potrivit dacă nu poţi dormi, dar valeriana are un efect mult mai rapid.

Păpădie

Dacă ai nevoie să te detoxifici, bea ceai de rădăcină de păpădie. Aceasta hrănește ficatul și reface energia anulată de toxinele din organism.

Eucalipt

Planta acţionează ca anti-spasmodic și antiseptic. De aceea, pentru a potoli bronşita şi a garanta o sănătate pulmonară de fier, caută diverse amestecuri de ceai, care să includă şi eucalipt sau genţiană.