SEMIOLOGIA ( gr. semeion = semn, logos = stiinta ) reprezinta disciplina care se ocupa de studiul semnelor si simptomelor, de modul de obtinere a acestora cat si de interpretarea semnelor si simptomelor in contextul general clinic, corelat cu investigatiile paraclinice.
ANAMNEZA ( din punct de vedere etimologic acest termen provine din cuvantul grecesc ,,anamnesis,, care inseamna ,,aducere aminte,,) reprezinta totalitatea informatiilr obtinute de examinaor prin discutia cu bolnavul si/ sau cu familia ( apartinatori ), ce cuprinde istoria unei boli, dar si cea a unei vieti sub raport biologic, fiziologic, psihologic, socio –profesional si medical.
Anamneza este prima sursa de date privind atat boala pentru care bolnavul solicita ajutorul (datele subiective-simptome), cat si individul bolnav, in ceea ce priveste fondul sau biologic, situatia sa sociala si profesionala, starea sa psihica etc.
Anamneza si examenul clinic confera actului medical un caracter uman, realizand o apropiere sufleteasca de mare valoare intre examinator - pacient, in stabilirea diagnosticului, tratament, recuperare medicala si reinsertie socio-profesionala.
Datele anamnestice pot fi culese de la bolnav si/sau de la familie (apartinatori) prin interogatoriu.
SIMPTOM, SEMN, SINDROM
SIMPTOMUL este o tulburare subiectiva perceputa de bolnav si care de obicei il aduce la consultatia medicala, simptomele sunt precizate in cursul interogarii bolnavului. Exemple de simptome : durerea este un simptom frecvent, este un simptom strict subiectiv; alte simptome au si o componenta obiectiv observabila (se mai numesc simptome- semne ca, de exemplu, dispneea –dificultatea in respiratie, in care pot sa apara modificari observabile ale actului respirator)
Alte exemple de simptome : greata, astenia, inapetenta, vertijul, palpitatii, cefaleea etc.
SEMNUL este o modificare produsa de boala, care poate fi observata de bolnav, dar e in acelasi timp evident pentru asistent medical sau medic. Exemple : edemele, icterul, cianoza, obezitatea etc.
SINDROMUL se defineste ca un complex de simptome si semne care alcatuiesc un tablou clinic similar, corespunzand unor etiologii variate. Exemplul clasic este sindromul febril, in care pe langa ascensiunea termica se asociaza frecvent cefalee, astenie, frisoane, sete, oligurie, tahicardie etc. Etiologia sindromului febril este foarte diversa, adica sd. febril nu este o boala ca atare ci un sindrom intalnit in mai multe boli ( infectioase, hematologice, neoplazii=cancere,etc ). Alt exemplu este sindromul icteric etc.
SANATATEA (OMS ) este "acea stare de complet bine fizic, mental si social si nu consta numai din absenta bolii sau infirmitatii".
Schopenhauer : "sanatatea nu este totul, dar fara sanatate totul este nimic".
"Fara sanatate nu exista fericire"( dicton vechi ).
"Sanatatea este bunul cel mai de pret pe care omul il aprecieaza cand nu-l mai are"( acad. Prof. Dr. Theodor Burghele ).
BOALA – "deviere de la starea de sanatate din cauza unor modificari ale mediului intern sau actiunii unor agenti din mediul extern" ( Dictionarul medical roman ).
Boala - "o dezordine a sanatatii" ( American Packet Medical Dictionary ).
Definitia profesiei de asistent medical ( NURSA ) (Consiliul international al nurselor si infirmierelor) : o persoana care
A parcurs un program complet de informare care a fost aprobat de Consiliul Asistentilor Medicali
A trecut cu succes examenele stabilite de Consiliul Asistentilor Medicali
Indeplineste standardele stabilite de Consiliu Asistentilor Medicali
Este autorizata sa practice aceasta profesie asa cum este definita de Consiliul Asistentilor Medicali, in concordanta cu pregatirea si experienta sa
Este autorizata in indeplinirea acelor proceduri si functii care sunt impuse de ingrijirea sanatatii in orice situatie s-ar afla, dar sa nu faca o procedura pentru care nu este calificata.
Definitia conceptului de nursing ( conceptul de ingrijire ) ( dupa OMS ) :
"Nursingul este o parte integranta a sistemului de ingrijire a sanatatii cuprinzand : promovarea sanatatii, prevenirea bolii, ingrijirea persoanelor bolnave de toate varstele, in toate unitatile sanitare, asezarile comunitare si in toate formele de asistenta sociala".
"Sa ajuti individual, fie acesta bolnav sau sanatos, sa-si afle calea spre sanatate sau spre recuperare, sa ajuti individual, fie bolnav sau sanatos, sa-si foloseasca fiecare actiune pentru a promova sanatatea sau recuperarea, cu conditia ca acesta sa aiba taria, vointa sau cunoasterea, necesare pentru a o face, si sa actioneze in asa fel incat acesta sa-si poarte de grija singur cat mai curand posibil." ( Virginia Henderson )
ANAMNEZA cuprinde 3 parti :
motivele prezentarii pacientului la consultatia medicala
istoricul bolii
antecedentele pacientului
Acestea sunt precedate de o preanamneza care informeaza despre datele de identitate si sociale ale bolnavului ( nume si prenume, varsta, sexul, starea civila, locul nasterii, domiciliul, profesia – actuala si cele anterioare ).
Anamneza incepe prin abordarea bolnavului : cadrul medical (asistentul/medicul) se va prezenta intotdeauna bolnavului, va explica acestuia scopul discutiei si-i va cere permisiunea de a purta aceasta discutie. Daca un bolnav refuza discutia, este inutil sa se insiste mai mult sau mai putin brutal. Este bine sa se revina dupa un timp sau sa se poarte o discutie oarecare, dupa care bolnavul va accepta mai usor discutia care intereseaza de fapt. In nici un caz nu trebuie deranjat un bolnav care doarme, se alimenteaza sau este antrenat in alta activitate.
Modul de adresare are o importanta deosebita. Bolnavul trebuie sa se simta respectat ca om, dar in acelasi timp, sa perceapa ca discutia este condusa de cadrul medical. Se
recomanda adresarea cu ,,Domnule X,, sau ,,DoamnaY,,. Adresari ca ,,tataie,, sau ,,mosule,, sau ,,matusa,, sau ,,bunica,, sunt impersonale si uneori percepute ca ironice ori nerespectoase. De asemenea nu se recomanda adresarea familiara prin prenume, cu exceptia copiilor. O greseala grava este ca identificarea sa se faca in fata bonavului prin numarul de la pat ( ,,bolnavul de la patul 12,,), care creeaza impresia depersonalizarii totale, a transformarii intr-un obiect de studiu. Relatia asistent-bolnav trebuie sa fie personala si nu administrativ birocratica.
Actul medical trebuie sa fie personalizat si discret, el trebuie sa garanteze pe cat este necesar secretul profesional. El trebuie dublat de umanism si sa menajeze susceptibilitatile bolnavului.
Limbajul folosit trebuie sa fie potrivit conditiei afective si gradului de cultura al pacientului.Trebuie sa ne asiguram ca bolnavul intelege ce este intrebat si ca nu raspunde formal. Nu trebuie facute judecati de valoare morala sau sociala asupra spuselor bolnavului, el nu trebuie contrariat chiar daca afirmatiile sale sunt contradictorii sau schimbatoare si trebuie evitate expresiile triviale.
Cele trei componente ale anamnezei se abordeaza in ordinea amintita :
Motivele prezentarii la consultatia medicala pot fi variate : de la un control de rutina sau aparitia unui simptom/simptome care au determinat suferinta sau au speriat bolnavul. Motivele prezentarii nu sunt toate simptomele pe care le poate resimti si descrie bolnavul, ci numai cele care l-au determinat sa vina la consultatie.Exemplu : un varstnic care cumuleaza mai multe afectiuni poate descrie dureri articulare variate, tulburari de memorie, astenie, toate datand de mai multi ani, dar solicita ajutorul pentru o durere abdominala recenta, o constipatie recent instalata etc.
Aflarea motivelor prezentarii si, de fapt, inceputul discutiei cu bolnavul trebuie facut cu intrebari neutre si nesugestive. Intrebarea ,,ce va doare,, nu este adecvata deoarece motivul prezentarii poate fi nedureros .Este de preferat ,,ce va supara ?,, sau ,,ce v-a adus la consultatie ?,,.Ulterior dupa ce s-a detaliat simptomul expus de bolnav privind caracterele sale (momentul aparitiei, localizarea etc), se poate continua cu intrebari de genul :,,altceva v-a mai suparat ?,,
2. Istoricul bolii este parte cea mai importanta a anamnezei, reprezinta desfasurarea in timp a suferintelor bolnavului de la aparitie pana la momentul solicitarii ajutorului medical. Sunt cuprinse toate simptomele bolnavului, dar este obligatoriu sa nu lipseasca evolutia in timp a motivelor prezentarii la consultatie.
Din punct de vedere practic, ne putem afla in fata a 2 posibilitati :
Bolnavul poate avea o boala acuta – definita ( dupa OMS ) ca ,, un episod, in mod obisnuit unic, de durata destul de scurta, la sfarsitul caruia acest bolnav isi reia activitatea normala,,. Bolnavul este, in aceasta perioada, dependent de ingrijiri medicale sau infirmiere, repetate si frecvente; este o boala de scurta durata, relativ grava.
- boala cronica – reprezinta o boala de lunga durata, care genereaza incapacitate permanenta, partiala sau totala, este o alterare organica sau functionala care obliga pacientul sa-si modifice modul normal de viata si care persista o lunga perioada de timp (OMS).
In obtinerea istoricului se vor pune intrebari care urmaresc sa determine pe bolnav sa isi povesteasca istoricul suferintei, sa indemne pe bolnav sa continue povestirea, uneori folosind expresii care solicita acestea (exemplu :,,spuneti mai departe,,/,,da, va ascult,,).
Repetarea unei afirmatii a bolnavului poate servi la amanuntirea descrierii, fara a o sugera (exemplu: Bolnavul :,,am avut o durere in piept,, ; Examinatorul:,,o durere in piept ?,, Bolnavul :,,da, o durere aici in dreptul osului, care se raspandea in tot pieptul !,,
Un aspect foarte important in anamneza este precizarea termenilor. Bolnavii au diferite nivele culturale si de formatie si acelasi cuvant poate avea semnificatii diferite. De aceea, in caz de dubiu, trebuie solicitate explicatii privind semnificatia pe care bolnavul o da unui termen, mai ales medical ( ,,explicati ce intelegeti prin raceala ?,, sau ,, aratati-mi unde ati simtit durerea la stomac ?,,).
Analiza simptomelor prezente :
Data de debut
Modul de debut
- brusc : acut ( in boli acute )
- paroxistic : in plina stare de sanatate
- insidios : progresiv, in boli cronice, cu evolutie indelungata
- circumstantele aparitiei bolii : repaus, efort
- ritmul simptomelor : ziua/noaptea ; primavara/toamna
- atitudinea adoptata de pacien fata de boala, impactul bolii asupra pacientului
- tratamentele urmate
- identificarea simptomelor asociate
- particularitati evolutive in raport cu tratamentele
Antecedentele sunt evenimente din viata bolnavului fara legatura evidenta si imediata cu suferinta actuala.Ele pot oferi informatii pretioase asupra individului bolnav, a modului sau de reactie si, uneori, contin date direct legate de boala actuala.Antecedentele sunt de mai multe feluri :
Antecedentele personale patologice se refera la bolile, operatiile sau accidentele suferite de bolnav ( se consemneaza data operatiei in fisa de observatie a pacientului, etc.). Intre antecedentele personale patologice nu trebuie omise cateva categorii : bolile infecto-contagioase ( rujeola, varicela, rubeola, scarlatina ), vaccinari sau tratamente cu produse biologice ( seruri, transfuzii) ; boli infectioase specifice (sifilis, tuberculoza, SIDA), boli cronice ale varstei inaintate ( H.T.A, diabet zaharat, ciroza hepatica etc), alergii, boli psihice, operatii, accidente, intoxicatii etc.
Intrebati intotdeauna bolnavul daca este alergic la vreun medicament !
Bolnavul va fi intrebat despre internarile in spital si motivele lor. De asemenea trebuie mentionat consumul de medicamente sau droguri (,,Luati curent vreun medicament si ce anume ?,,)
Antecedentele personale fiziologice cuprind datele de instalare si modalitatile de evolutie ale unor functii normale. La adulti se refera in primul rand la functia genitala la femeie si cuprind :momentul instalarii ciclului menstrual ( data aparitia primei menstruatii = menarha, in mod normal apare in jurul varstei de 12 ani ; cand apare peste varsta de 14 ani esta pubertate intarziata ), caracterele acestuia, ( regularitatea ciclului menstrual, durata ciclului menstrual – normal 3-5 zile etc ), nr. de nasteri ( nr. de nascuti vii/ decedati ; nasteri normale/cezariana ), avorturi si luna de sarcina in momentul avortului ), date despre menopauza ( incetarea ciclului menstrual : fiziologica intre 45-50 ani sau precoce 40 -45 ani ).
La copii, antecedentele fiziologice cuprind data referitoare la greutatea la nastere, rangul nasterii ( daca este primul nascut sau al 2 lea, etc ), momentul aparitiei diferitelor semne de dezvoltare somatica (de exemplu aparitia dintilor) sau psiho-somatica (cand a tinut capul, cand a stat in sezut, cand a mers, cand a vorbit), vaccinari efectuate sau neefectuate.
Antecedentele heredo-colaterale cuprind existenta in familie ( parinti, bunici, frati, copii ) a unor boli care predispun la manifestari asemanatoare si la descendenti: ulcer, H.T.A, obezitate, astm bronsic, diabet zaharat, ateroscleroza, litiaza renala etc. ), existenta la rudele de sange a unor boli cu transmitere genetica – afectiuni legate de cromozomii sexuali ( hemofilia ) etc. ; boli congenitale ( diverse malformatii ) ;
boli datorate contagiunii in mediul familiar, unui mod de viata comun sau expunerii la aceleasi noxe : tuberculoza pulmonara, hepatite etc.
boli cu transmitere sexuala : sifilis, gonoree, infectie HIV
expunerea mamei la diverse noxe in timpul sarcinii : iradieri, rubeola, hepatita epidemica ( hepatita virala A ) etc.
Antecedentele socio-profesionale :
Profesionale : unele profesii predispun la anumite imbolnaviri prin expunere la unele toxice sau noxe in cadrul activitatii. Astfel tipografii erau expusi la plumb,vopsitorii cu minim de plumb pot fi predispusi la intoxicatii cu plumb ( = saturnism ), muncitorii din constructii sunt expusi la vibratiile ciocanului pneumatic, expunerea la azbest predispune la tumori pulmonare. Nu intereseaza numai profesia actuala, ci si profesiile anterioare, deoarece unele noxe profesionale dau imbolnaviri dupa lungi perioade. De exemplu, expunerea la azbest predispune la tumori pulmonare si pleurale dupa multi ani.Trebuie precizata activitatea prestata si eventualele noxe la care bolnavul a fost expus. Unele profesii aparent fara noxe, dar cu stress profesional mare pot fi la originea unor boli neuropsihice, dar si organice reactive ;
Sociale: starea sociala a bolnavului, situatia lui familiara pot fi implicate in explicarea unor boli, reactii sau stari ale individului. Astfel, un batran singur, invalid va fi usor expus unor boli carentiale. Conditiile de viata ale bolnavilor pot explica unele afectari sau moduri de reactie la boala. Ele cuprind conditiile de locuit (aglomerare – adica numar camere raportat numarul de membri, conditii de igiena), posibilitatile alimentare etc.
Geografice: locul de origine, de domiciliu si, in perioada moderna, de facilitare a calatoriilor, pot sa ofere informatii indispensabile diagnosticului. Unele boli sunt caracteristice unor zone geografice ale tarii (ex.nefropatia endemica din bazinul Dunarii, guta in zona subcarpatica, iar altele pot fi contractate prin expunere in alte zone si sa nu fie intalnite de medicii din tara in care bolnavul este tratat (ex.parazitoze tropicale)
Modul de viata al bolnavului : obiceiurile alimentare, consumul de toxice sociale (alcool, tutun), efortul fizic extra profesional , sedentarismul, reprezinta factori de boala sau sanatate care trebuie cunoscuti. Nu putem decat sa subliniem marea raspandire a consumului voluntar al toxicelor, ca alcoolul si tutunul, responsabile de o proportie importanta de boli.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu